Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Că, de curând, vi s-a născut Un Împărat. Noi I-am văzut Steaua, lucind în Răsărit. Și iată-ne că am venit Să ne-nchinăm în fața Lui – În fața Împăratului Iudeilor. Deci, vrem să știm, Unde putem să Îl găsim!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 și au întrebat: „Unde este Împăratul Care li S-a născut iudeilor? Căci I-am văzut steaua răsărind și am venit să ne închinăm Lui“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ei au întrebat: „Unde este Regele care li S-a născut iudeilor cu puțin timp în urmă? Noi I-am văzut steaua în Est și am venit să ne închinăm Lui.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 și întrebau, spunând: „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 şi au întrebat: „Unde este regele iudeilor, cel născut de curând? I-am văzut steaua la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.”

Gade chapit la Kopi




Matei 2:2
28 Referans Kwoze  

Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Neamuri, la tine, au să vină Să meargă în a ta lumină, Iar împărații vor căta Să umble-n strălucirea ta.


„Tu ești, însă, un Împărat. Așa e?” „Da” – a zis Iisus – „Sunt Împărat, precum ți-am spus. Eu, pentru-aceasta, sunt născut, Și am făcut tot ce-am făcut. De când, în lume, am venit, Despre-adevăr doar, am vorbit. Cine-i din adevăr, mereu, Va asculta, de glasul Meu.”


El spune un lucru anume, Atunci când, iar, Îl duce-n lume Pe Cel dintâi născut: „Mereu, Toți îngerii lui Dumnezeu, Să I se-nchine, negreșit!”


De-asupra Lui, putea oricine, Ca să citească-n latinește, Grecește și în evreiește, În lemnul crucii, încrustat: „Peste Iudei, El e-mpărat”.


Când au sfârșit cu pâra lor, „Ești Rege al Iudeilor?” – Zise Pilat. „Da! Sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


Toți zis-au: „Binecuvântat Să fie marele-mpărat, Care-n numele Domnului, Sosește-acuma! Slavă Lui! Pace în cerul Său cel Sfânt! Slavă-n locuri ce-nalte sânt!”


Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!


Ci el îl va sluji, mereu, Pe al său Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lui împărat – Pe cel ce, David, s-a chemat – Pe care iar am să-l ridic.


Atuncea, împăratul are Ca frumusețea ta cea mare Să o poftească. Însă el Este chiar Domnul tău; astfel, Tu să te-nchini în fața lui.


„Cred Doamne, cu-adevărat!”– Orbul I-a zis, și s-a-nchinat.


Pilat puse o însemnare, Pe crucea lui Iisus, pe care, Scrisese: „Iisus, Împărat, Peste Iudei”. Mulți au urcat,


A luat ramuri de finic Și-a alergat – mare și mic, Tânăr, bătrân – vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” – Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, Să fie binecuvântat!”


Iisus a fost înfățișat, Apoi, în fața lui Pilat. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”


„Spuneți fiicei Sionului: „Iată că Împăratul tău, Călare pe măgarul Său – Pe mânzul măgăriței – vine, Blând, și se-apropie de tine.”


Când astă veste a aflat, Irod tare s-a tulburat. Ierusalimul tot – cu el – S-a tulburat, atunci, la fel.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite