Matei 19:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ „Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁸ Isus le-a zis: ‒ Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale, voi, cei care M-ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: atunci când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale la reabilitarea tuturor lucrurilor, voi care M-ați urmat, veți sta pe douăsprezece scaune regești și veți judeca pe cele douăsprezece familii lărgite ale lui Israel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi care m-ați urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale, veți sta și voi pe douăsprezece tronuri ca să judecați cele douăsprezece triburi ale lui Israél.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁸ Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe tronul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Matei 19:28 Referans Kwoze

Matei 25:31

„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.

Revelația 7:4

Apoi, am auzit ce mare E numărul acelor care Fuseseră pecetluiți. Aceștia, toți, erau ieșiți, Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are. O sută patruzeci de mii Erau ai lui Israel fii, La care s-au adăugat Alții patru mii de fii, îndat’.

2 Petru 3:13

Dar noi, însă, avem credință, Căci după-a Lui făgăduință, Ne așteptăm la ceruri noi Și la pământ nou mai apoi, În care, peste toată firea, Va locui neprihănirea.

Matei 16:27

Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.

Isaia 66:22

Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.

Isaia 65:17

„Iată că Eu am să zidesc Și ceruri noi și-un nou pământ. Astfel, de toate câte sânt Astăzi pe lume, nimenea, Aminte, nu va mai putea Ca să-și aducă mai apoi.

Revelația 21:5

Cel cari, pe jilțul de domnie, Șade, a zis: „Toate-au să fie Făcute iar, căci Eu, apoi, Fac toate lucrurile, noi.” În urmă, a adăugat: „Să scrii ceea ce ai aflat, Căci vrednic este de crezut Ce-ai auzit și ce-ai văzut. Toate cuvintele-ascultate De tine, sunt adevărate.”

Revelația 4:4

În jurul jilțului cel mare – La o anume depărtare – Mai multe scaune erau, Care, un cerc, alcătuiau. Cum mi s-a dat de-nțeles mie, Erau tot jilțuri de domnie, Și douăzeci și patru-s ele. Apoi, pe scaunele-acele, Câte-un bătrân s-a așezat, Și-n felu-acesta am aflat Că douăzeci și patru-s ei. Pe cap, purtau bătrâni-acei, Cununi de aur. Straiul lor Era de-un alb strălucitor.

Revelația 3:21

Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.

2 Timotei 2:12

Dacă vom ști să suferim, Cu El o să împărățim. Dacă ne lepădăm de El, Și El va proceda la fel.

Fapte 3:21

De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.

Matei 20:21

El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?” „Poruncă dă, să poată sta, La dreapta și la stânga Ta, Feciorii mei, când o să vie, Aici, a Ta Împărăție.”

Revelația 22:2

În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,

Esdra 6:17

Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel.

1 Regi 18:31

Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.

Iosua 3:12

Bărbați, alegeți, doisprezece, Căci câte unul vreau să fie, Din fiecare seminție.

Levitic 24:5

„Douăsprezece turte, voi Veți face, din făină-apoi – Două zecimi de efă are Ca să se ia, de fiecare.

Exodul 28:21

Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.

Exodul 24:4

Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.

Exodul 15:27

La drum, poporul a pornit, Și la Elim a poposit, Unde – din douășpe’ izvoare – Apa curgea-ndestulătoare. Lângă izvoarele de-aici, Creșteau șaptezeci de finici.

Revelația 12:1

„Atunci, în cer, s-a arătat, Un mare semn. Am ridicat Ochii, în sus, și am văzut Că o femeie-a apărut. Era învăluită-n soare Și avea, luna, sub picioare. Pe cap, cunună minunată, Purta femeia, însăilată Fiind, dintr-un șireag de stele, Cari sunt douăsprezece ele.

Matei 6:33

Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Matei 19:27

Simon, zis Petru, a-ntrebat: „Dar noi, cei care Te-am urmat, Lăsând tot – și pe cei iubiți – Cum fi-vom, oare, răsplătiți?”

Marcu 10:37

Au răspuns ei – „să putem sta, La dreapta și la stânga Ta, Când Tu, în slavă, ai să fii Înveșmântat, și ai să vii.”

Revelația 11:16

Bătrâni-aceia care sânt În fața Tatălui Cel Sfânt, Pe scaunele de domnie – Și care, după cum se știe, Că douăzeci și patru sânt – S-au închinat pân’ la pământ, ‘Nainte-I stând, lui Dumnezeu,

Revelația 22:5

Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.

2 Cronici 9:19

Pe cele șase trepte care, În față, scaunul le are, Tot câte doi lei se aflau, Căci doisprezece se vădeau. Așa ceva nu s-a văzut Și nicicând nu s-a mai făcut, Oricât de mare-a fost să fie, În urmă, o împărăție.