Matei 18:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Când robii ceilalți au văzut Toate câte s-au petrecut, S-au dus de-au spus stăpânului Ce făptuise robul lui.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³¹ Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Când au văzut prietenii lui ce s-a întâmplat, s-au întristat foarte mult. S-au dus apoi la stăpânul lor și i-au relatat cazul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Văzând deci ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³¹ Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

Matei 18:31 Referans Kwoze

Romani 12:15

Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.

Evrei 13:3

Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.

Marcu 3:5

Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,

Luca 19:41

Lângă cetate, S-a oprit Iisus și-apoi, a-nvăluit, Cuprinsul ei, într-o privire, Plângând, pentru acea zidire.

Luca 14:21

Robul veni, precum s-a dus, Și, tot, stăpânului, i-a spus. Stăpânul s-a înfuriat Și-a zis, robului: „Imediat, Pe ulițe, ai să te duci, Și în piețe: îmi aduci, Acum, la masă, pe săraci, Pe ciungi, orbi, șchiopi! Așa să faci!”

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Psalmi 119:136

Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.

Geneza 37:2

Iată acum, basmul pe care, Iacov, și al său neam, îl are: Șaptesprezece ani avea Iosif, atuncea când ducea, Pe câmp, turmele tatălui Său Iacov, iar asemeni lui, Cu oile, la câmp, ședeau Și frații săi. Acești erau Fiii – o parte – ai Bilhăi, Iar ceilalți erau ai Zilpăi. Iosif, lui Iacov, îi spunea Ce vorbe rele-i auzea Pe frații săi, că au rostit.

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.

Psalmi 119:158

La cei necredincioși, mereu, Cu mare scârbă privesc eu, Căci nu păzesc al Tău Cuvânt Care de-apururi este sfânt.

2 Corinteni 11:21

O spun, față de orișicine – Și-o spun, înspre a mea rușine – Precum că slabi ne-am dovedit! Totuși, oricine – negreșit – Poate să pună, înainte, Ceva; însă, luați aminte – Voiesc, acuma, să se știe, Că eu vorbesc în nebunie – Că pot să pun, la rândul meu, Ceva, în față-acum, și eu.

Matei 14:9

S-a întristat Irod. De spus, N-a spus nimic, căci a jurat;

Matei 18:28

De datorie. A ieșit Robul afară, și-a-ntâlnit Pe un tovarăș, ce avea O sută, doar, de lei, să-i dea. Când l-a văzut, s-a repezit, L-a prins de gât și i-a vorbit, Strigându-i amenințător: „Plătește-mi ce îmi ești dator!”

Matei 18:30

Dar el, nimic, n-a vrut a ști, Ci pe acel om, l-a luat Și-n temniță l-a aruncat.

Matei 18:32

Stăpânul l-a chemat la el, Degrabă, pe robul acel: „Tu, rob viclean, ai fost iertat De datorie! M-ai rugat, Iar eu, de tine, am avut Milă. Tu, însă, n-ai făcut La fel, cum m-am purtat cu tine!