Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 14:8 - Biblia în versuri 2014

8 Atunci, la a maică-si vrere, Îi spuse lui Irod: „Să-mi dai, Al lui Ioan cap. Să îl tai, Și-ntr-o tipsie-l vreau adus!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Influențată de mama ei, fata i-a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

Gade chapit la Kopi




Matei 14:8
17 Referans Kwoze  

Fata a alergat să-i dea, Vestea aceasta, mamei sale: „Ce-i cer?” – i-a zis. Atunci, cu cale, Irodiada a găsit, Că este timpul potrivit, De-a-și pune planu-n aplicare; Ea-i spuse fetei: „Știu că are Să-ți dea orice, stăpânitorul. Acum, Ioan Botezătorul, Cere a fi decapitat!”


Cei care sunt neprihăniți, Întotdeauna sunt urâți De cei, de sânge, însetați, Deși ei sunt priviți ca frați. Dar viața lor e ocrotită De lumea cea neprihănită.


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Atalia – aceea care, Pe-Ahazia, fecior, îl are – Văzând că fiul i-a murit, Înfuriată i-a lovit Pe cei de viță-mpărătească, Voind ca ea să-mpărățească.


Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!”


Nu ți s-a spus? N-ai auzit Ce lucruri am înfăptuit Când Izabela poruncea Ca toți prorocii ce-i avea Al nostru Domn și Dumnezeu, Uciși să fie? Atunci eu, În mare grabă, am luat O sută de proroci, de-ndat’, Și-apoi la adăpost i-am dus. În două peșteri, eu i-am pus – Câte cincizeci în fiecare – Și le-am dat apă și mâncare.


De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –


Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel; Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi toată făina dată, În vase, fost-a frământată.


Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.


Iată acum, numărul lor, Adică al lucrurilor: Treizeci lighene-au numărat, Care din aur s-au lucrat; Cele ce din argint erau, O mie-n număr se vădeau. La ele-au fost adăugite Și două’șinouă de cuțite.


Făgădui că, pe pământ, O să îi dea orice-i va cere.


S-a întristat Irod. De spus, N-a spus nimic, căci a jurat;


I-au tăiat capul și l-au pus Pe-o farfurie, când l-au dat Fetei. Aceasta l-a luat, Și mamei i l-a dăruit.


Fata, în grabă, a plecat Și-a spus: „Doresc, pe-o farfurie, Al lui Ioan cap, să îmi fie, Din temniță, acum, adus!”


Și-al lui Ioan cap, l-a adus, Cum s-a cerut – pe-o farfurie. Fata-l luă, cu bucurie, Și capul cel însângerat, Irodiadei i-a fost dat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite