Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 13:52 - Biblia în versuri 2014

52 Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

52 El le-a zis: ‒ De aceea orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

52 El le-a zis: „Oricine a învățat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi și lucruri vechi din tezaurul pe care îl deține.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

52 Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

52 Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”

Gade chapit la Kopi




Matei 13:52
31 Referans Kwoze  

Numai al adevărului Cuvânt, să fie-n gura lui, Căci se vădește potrivit Cu-nvățătura ce-a primit, Putând a fi, astfel, în stare, Sfaturi să dea, la fiecare, Pornite dintr-o sănătoasă Învățătură și serioasă. Cu El, nebiruit, va sta Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.


Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,


Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată.


Eu, Artaxerxe, așezat Pe scaunul de împărat, Porunci trimis-am tuturor – Adică visteriilor De dincolo de Râu – să știe Că Ezra are ca să vie, Curând, în a lui Iuda țară, Și să-i dea tot ce o să ceară.


Când la Ierusalim s-a dus Ezra, în inimă, și-a pus Să îl învețe, pe popor, Poruncile Domnului lor, Așezând Legea Domnului, În mijlocul neamului lui.


De-aceea, a lui Dumnezeu Înțelepciune-a zis, mereu: „Proroci și-apostoli le-am trimis; Pe unii din ei i-au ucis; I-au prigonit pe alți-apoi,


De-aceea, Eu trimit, la voi, Proroci și înțelepți, și-apoi Și cărturari. Însă, aflați Că știu cum vor fi-ntâmpinați. Pe unii o să-i omorâți, Pe alții o să-i răstigniți; În sinagogi, pe-alți-i veți bate, Și-apoi, din cetate-n cetate, Pe toți o să îi prigoniți, Căci trebuie ca să plătiți Pentru întreaga voastră vină.


Cuvintele, de-un om rostite, Cu-adânci ape-s asemuite; Izvoru-nțelepciunii are Să curgă, fără încetare.


Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.


Așa după cum ați aflat Și după cum v-a învățat Al nostru frate prea iubit, Cari, Epafras, este numit. Tovarăș – fratele acel – Ne este-n slujbă. Astfel, el S-a dovedit a fi-n Hristos, Un slujitor bun, credincios,


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


De-aceea, am să vă dau vouă, Acuma, o poruncă nouă: Să vă iubiți, necontenit, Așa precum Eu v-am iubit.


Din mandragore a ieșit Mirosul ce ne-a-nvăluit. Deasupra ușii, roade sânt, Ieșite din al nost’ pământ. Sunt roade vechi și roade noi. Le-am pus și le-am păstrat apoi, Iubitule, doar pentru tine, Atunci când vei veni la mine.”


Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


Când le citiți, luați aminte, Și-nchipuiți-vă, mereu, Priceperea ce o am eu, Față de-această taină mare, A lui Iisus Hristos și care,


Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”


Nici să nu fie cineva Cari, de curând, e-ntors, cumva, La Dumnezeu și, îngâmfat, Să se trezească, de îndat’, Și-apoi, să pice-asupra lui Pedepsele diavolului.


Ați înțeles tot ce v-am spus?” – Pe-ai Săi, i-a întrebat Iisus. „Da Doamne!”, I-au răspuns. Apoi,


Când a sfârșit de pilduit, Acel ținut, l-a părăsit


Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite