Matei 13:32 - Biblia în versuri 2014

³² Muștarul este cel mai mic Grăunte; dar va fi voinic, Căci, după ce s-a înălțat, Într-un copac s-a transformat Și domină acea grădină De zarzavaturi. Au să vină, Stol, păsările cerului, Să-și facă cuib, în frunza lui.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³² el este, într-adevăr, mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, astfel că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Aceasta este cea mai mică dintre toate semințele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările își fac cuiburi în ramurile lui.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³² Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”

Matei 13:32 Referans Kwoze

Езекиел 31:6

Fiarele câmpului veneau La a lui umbră și fătau. Sub umbra lui, au mai venit Popoarele de-au locuit, Iar păsările cerului Și-au făcut cuib în frunza lui.

Daniel 4:12

Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.

Fapte 21:20

Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei

Zaharia 4:10

Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”

Psalmi 104:12

Pe malurile râului, Stau păsările cerului, Iar al lor glas – necontenit – Prin rămuriș e auzit.

Revelația 11:15

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”

Fapte 1:15

Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

Marcu 4:30

El le-a mai zis: „Ce va-nsemna, Cu ce vom mai asemăna, Împărăția Domnului?

Marcu 4:32

Căci, după ce s-a înălțat, Într-un copac s-a transformat Și domină acea grădină De zarzavaturi. Au să vină, Stol, păsările cerului, Să-și facă cuib, în frunza lui.”

Luca 13:18

El a mai zis: „Ce va-nsemna, Cu ce voi mai asemăna, Împărăția Domnului?