Matei 12:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ O trestie afla-se-va, Cari este ruptă, n-o va frânge. Fitilul fumegând, nu-l stinge, Ci face tot ce trebuiește, Pân’ judecata biruiește;

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge fitilul de la candelă care încă mai fumegă, până nu va duce la victorie dreptatea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Nu va rupe de tot o trestie fisurată și nu va stinge fitilul care (încă) mai fumegă, până va face să învingă dreptatea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Trestia frântă nu o va strivi , iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce judecata la victorie,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Trestia zdrobită n-o va frânge şi fitilul ce fumegă nu-l va stinge, până nu va face să biruie judecata.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata.

Matei 12:20 Referans Kwoze

Езекиел 34:16

Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”

Luca 4:18

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Psalmi 147:3

De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.

Revelația 6:2

Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.

2 Corinteni 2:7

Acum, e bine să-l iertați Și-i bine să îl mângâiați, Ca nu cumva, mâhnirea-i mare S-ajungă-apoi să îl doboare.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Psalmi 51:17

Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

2 Regi 18:21

Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care, Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care, palma, i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!

Isaia 40:11

El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”

2 Corinteni 2:14

„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.

Matei 11:7

Pe când ei se duceau, Iisus, Noroadelor, astfel, le-a spus: „La ce-ați ieșit? Ce să vedeți? O trestie-n pustiu? Spuneți!

Levitic 10:20

Când aste vorbe-a auzit Moise, pe loc, s-a mulțumit, Pentru că a luat aminte Plăcându-i ale lui cuvinte.