Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Matei 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată acum, neamul pe care, Iisus Hristos, în lume-l are: El este – după cum se știe – Din a lui David seminție. Pe-Avram drept tată l-a avut,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Isus Cristos provine din David care la rândul lui este un descendent al lui Avraam. Lista strămoșilor Lui include următoarele persoane:

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui Davíd, fiul lui Abrahám:

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Cartea genealogiei lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam:

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Gade chapit la Kopi




Matei 1:1
39 Referans Kwoze  

Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.


Făgăduințele știute, Au fost, „pentru Avram, făcute, Și pentru cei cari au să vie, Urmând, sămânța lui, să fie.” Nu zice „și semințelor” (Ca și cum, astfel, fraților, Ar fi fost vorba de mai multe); Cei care vor să mă asculte, Să înțeleagă căci de una – Doar de-o „sămânță” – zice-ntr-una, Și-aceasta este, ne-ndoios, Chiar Domnul nost’, Iisus Hristos.


Ea Îl privește, negreșit, Pe al Său Fiu, ce-i zămislit, Ca trup – așa precum se știe – Din a lui David seminție,


Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.


Atunci, făcut-a jurământ Lui David, căci l-a ascultat. Domnul, apoi, i-a arătat Ce este adevărul. El Nu se va-ntoarce-n nici un fel, De la ceea ce a jurat: „De-un fiu al tău, vei fi urmat. Acest fecior are să vie Pe al tău scaun de domnie.


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?”


Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”


David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel,


A fost, nașterea Domnului, Așa: Maria, mama Lui, Cu Iosif era logodită. Ea nu a fost, încă, iubită De-acesta, când a fost lăsată, De Duhul Sfânt, însărcinată.


Prin apăsare-a fost luat, După ce fost-a judecat. Cine putea a crede, oare – În vremea Lui – că de sub soare, El a fost șters, fiind lovit, Pentru că a păcătuit Întregul meu popor? Astfel,


Din patriarhi – ca trup – apare Hristos – Acela care poate Să fie mai presus de toate – Și-i Dumnezeu adevărat, Cel ce e binecuvântat Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin!”


„Făgăduința Domnului, Pentru Avram și toți ai lui – Pe baza cărei, avem știre, Că lumea-i fi-va moștenire – Într-adevăr, n-a fost făcută Pe baza Legii, ci ținută Numai pe-acel temei pe care, Neprihănirea doar îl are Și care este dobândită Printr-o credință dovedită.


La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.”


Când de acolo a plecat, Doi orbi, în urmă-I, au strigat: „Ai milă, Fiu al Domnului!”


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Iată istoria cerului, Precum și a pământului – Cu toate au luat ființă Doar prin a Domnului voință.


Ioan, atuncea, L-a lăsat, Iar după ce L-a botezat, Iisus, din apă, a ieșit. Privirile Și-a pironit Spre cer. La fel ca într-un vis, Acesta, larg, I s-a deschis, Lăsând, în chip de porumbel, Să se coboare peste El, Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu.


Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.


În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.


Iată acum, cartea de neam A seminției Lui Adam,


Sămânța lui, pentru vecie, Va dăinui. A lui domnie Va fi mereu ‘naintea Mea, Ca soarele; de-asemenea,


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Din cari Isac a apărut. Isac, pe Iacov îl născuse – Care, la rândul său, avuse Pe Iuda și mulți alți copii.


De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”


Este un singur Dumnezeu; Și un mijlocitor, mereu, E, între noi, și Cel de Sus: Omul chemat Hristos Iisus,


Adu-ți aminte, ne-ndoios, De Domnul nost’, Iisus Hristos, Din a lui David seminție, Care, așa precum se știe, Dintre cei morți, s-a ridicat, Căci Dumnezeu L-a înviat, Cum spune Evanghelia mea;


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite