Marcu 7:22 - Biblia în versuri 2014

²² Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² furturile, înșelăciunile, faptele care produc rușine, ochiul rău, blasfemia, aroganța, nebunia.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

Marcu 7:22 Referans Kwoze

Matei 20:15

Sau, oare, nu-mi e-ngăduit Să fac ce vreau, cu ce-i al meu? Ori nu cumva, pentru că eu Sunt bun, ești tu, acuma, rău, Căci bolnav este ochiul tău?”

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.

1 Petru 2:15

Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie.

2 Corinteni 10:5

Noi răsturnăm, necontenit, Tot ceea ce s-a izvodit În mințile oamenilor Și orice înălțime-a lor Care-mpotrivă-i stă, mereu, Cunoașterii lui Dumnezeu; Și orice gând – neîndoios – Rob, ascultării lui Hristos, Dorim ca să îl facem noi.

Matei 6:23

Când ochiu-i rău, e-ntunecat Tot corpul; iar atuncea, oare, Cât va putea a fi de mare, Întunecimea trupului, Când neagră e lumina lui?

Qohelet 7:25

Grăbit apoi, m-am apucat Și lucrurile-am cercetat, Cu gândul să le înțeleg Și-nțelepciune să culeg Din rostul lor. Cu osebire, Chiar a prostiei rătăcire Și-a nebuniei răutate, Vrut-am să le pricep. Din toate

Proverbe 28:22

Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.

Proverbe 27:22

Pe omul care e nebun, Ca pe grăunțe de-l așezi În piuă și ai să-l pisezi Cu pisălogul, n-ai să poți Ca nebunia să i-o scoți.

Proverbe 24:9

Nebunul, în gând, ne-ncetat, Nu va avea decât păcat; Iar omul batjocoritor, O scârbă le e tuturor.

Proverbe 23:6

Pâinea pizmașului, nicicând, Să n-o mănânci și nici în gând, Mâncările-i, să nu-i poftești.

Proverbe 22:15

De inima copilului, Lipită-i nebunia lui; Nuiaua însă-l cercetează, Și astfel i-o îndepărtează.

Proverbe 12:23

Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor.

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

2 Cronici 32:31

Însă când a primit solia Din Babilon – de la cei cari Erau acolo cei mai mari – Prin care ei îl întrebară Despre minunile din țară, Domnul, de-ndat’, l-a părăsit, Căci să-l încerce a voit, Spre a cunoaște-n acest fel, Ce fel de inimă-avea el.

Deuteronom 28:56

Femeia pe care-o știai Gingașă – pe care-o priveai Ca pe cea mai miloasă – care, În gingășia ei cea mare, Mereu voia, cât mai ușor, Să își așeze-al ei picior Atunci când pașii își purta, În acel timp, se va uita La cel care îi e bărbat – Și cari, la sânu-i, s-a culcat – Fără de milă. Chiar pe cei Care vor fi copiii ei, La fel are să îi privească.

Deuteronom 28:54

Cel mai gingaș din neamul tău Și mai milos – va privi rău, La cel cari, frate, o să-i fie, Precum și la a sa soție Care, la sânu-i, s-a culcat, La fiii care i-a cruțat;

Deuteronom 15:9

Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.

Psalmi 119:36

Deschisă inima să-mi fie, Spre-nvățătura minunată – Care de Tine-a fost lăsată – Nu spre câștig! O, Domnul meu,

Isaia 59:7

Picioarele lor se zoresc Spre răutăți și se grăbesc Să verse sânge ne-ntinat, Iar gândul lor s-a arătat A fi, mereu, nelegiuit. Pe al lor drum, s-au însoțit Prăpădul și cu nimicirea.

Isaia 59:13

Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.

Ieremia 17:9

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

Marcu 7:21

Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii,

Marcu 7:23

Aceste rele, vor pleca Din om, și ele-l vor spurca.”