Marcu 4:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-avură rădăcini adânci.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; și pentru că nu aveau unde să își înfigă adânc rădăcina, s-au uscat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ iar când a ieşit soarele, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

Marcu 4:6 Referans Kwoze

Iacov 1:11

Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.

Revelația 7:16

Ei, foame, n-au să mai simțească, Nici setea n-o să-i chinuiască, Nici soarele nu-i dogorește Și nici arșița nu-i lovește.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

2 Tesaloniceni 2:10

Și prin ale nelegiuirii, Mari amăgiri – pentru cei care Sunt pe-a pierzaniei cărare, Căci dragostea, adevărată, Nu au primit-o, niciodată, Spre a putea fi mântuiți.

Coloseni 2:7

Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.

Efeseni 3:17

Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,

Iona 4:8

Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Кынтаря кынтэрилор 1:6

De soare, eu am fost privită. De-aceea, pielea mi-e-negrită, Căci arsă, de privirea lui, Îmi este pielea trupului. Atunci, ai mamei mele fii S-au mâniat și-apoi, în vii, Drept păzitoare m-au adus. Acolo însă când m-au pus, Eu, via mea – via din care Izvoare frumusețea-mi are – Nu am voit să o păzesc.

Matei 13:6

Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-au avut rădăcini adânci.

Marcu 4:5

Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos. Nu au avut Pământ destul. Au încolțit Îndată, căci nu au găsit Pământ adânc; dar s-au uscat,

Marcu 4:7

Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Iar grâul care s-a-nălțat Acolo, fost-a înecat.