7 Isus S-a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea,
Din munte-a coborât Iisus, Cu ucenicii, și S-a dus Într-un podiș, unde avea Discipoli mulți. De-asemenea, Mulți oameni s-au mai adunat Acolo, și L-au așteptat: De la Ierusalim erau O parte, iar alții veneau De prin ținutul Tirului, Din părțile Sidonului. Noroadele acelea multe, Veniră, toate, să-L asculte Știind că numai Iisus poate Să vindece bolile toate.
Multe noroade L-au urmat: Au mers cu El, din Galileea, Decapole, de prin Iudeea, Și din Ierusalim, la fel. De-asemeni, mers-au după El, Atuncea – chiar în primul an – Și mulți aflați peste Iordan.
În El!” Ei, însă, stăruiau Și, mai înverșunați, strigau: „Noroadele-a întărâtat, Cu-nvățătura ce le-a dat! A început de prin Iudeea, Apoi aici și-n Galileea.”
Astfel, a propovăduit Iisus, în Galileea toată – În sinagogi – și vindecată Fost-a oricare neputință Și orice fel de suferință. Bolnavii se tămăduiau, Cei îndrăciți se linișteau.
Atunci când veți fi prigoniți, Într-o cetate, să fugiți În alta. N-o să apucați, Cetățile, să le umblați, În Israel, când va veni Timpul pentru a reveni Al omului Fiu, pe pământ.
De la Neftali au primit Chedeșul – care-a folosit Ca și cetate de scăpare, În Galileea – după care, Cartanul și cu Hamot-Dor, Cu locul dimprejurul lor.
Iată cetățile pe care Ei le-au ales, pentru scăpare: Chedeș, întâia se numea Și-n Galileea se găsea, În muntele ce l-a primit Neftali, pentru locuit. Apoi Sihemul, îl găsim, În muntele lui Efraim, Și Chiriat-Arba – chemată Altfel, Hebron – și așezată În muntele dat, drept moșie, Pentru-a lui Iuda seminție.
Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”
Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.
Era în acea zi, în care, Iisus ieșise lângă mare. Multe noroade au venit, Așa încât a trebuit Ca să se urce și să șeadă Într-o corabie, să-L vadă Gloata, cari țărmul a-mpânzit.