Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Marcu 3:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ioan, iar apoi Iacov – ei Erau fiii lui Zebedei. Iisus, Boanerghes, i-a numit – Ceea ce-nseamnă, tălmăcit, Că-s „fii ai tunetului” ei;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“;

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Iacov și Ioan, care erau fiii lui Zebedei. Acestora le-a pus numele „Boanerghes” care înseamnă „Fiii tunetului”.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Iacób, [fiul] lui Zebedéu, și Ioan, fratele lui Iacób, cărora le-a pus numele de Boanérges, care înseamnă fiii tunetului.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului”;

Gade chapit la Kopi




Marcu 3:17
16 Referans Kwoze  

Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


Cu El, pe Petru, l-a luat – Ioan și Iacov, i-au urmat. Deodată, S-a simțit mâhnit, Căci întristarea L-a lovit Și-n Sine, S-a înspăimântat.


Cu Petru, Iacov și Ioan,


Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?


Irod fusese împărat, Pe-atunci. El a întemnițat Pe câțiva din biserică, Nevinovați, doar pentru că, Să-i chinuiască, a voit.


Simon – zis Petru – însoțit De Toma – Geamănul numit – Natanael – ce se trăgea Din Cana, în Galileea – Apoi, fiii lui Zebedei Și alți doi ucenici, cu ei. Toți, împreună, se aflau, Pe malul mării și vorbeau.


Fii lui Zebedei veniră – Ioan și Iacov – și-I vorbiră: „Învățătorule, noi vrem, Acum, ceva să Îți cerem.”


S-au scurs, de la astă-ntâmplare, Vreo șase zile, după care, Iisus, la Sine, a luat Trei ucenici și S-a urcat Pe-un munte-nalt. L-au însoțit Petru și Iacov, și-a venit Apoi, Ioan, fratele lui. Iisus, pe vârful muntelui, Înfățișarea și-a schimbat. O altă față, Și-a luat,


„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!


Apoi mi-a spus: „Ai să vorbești, Din nou, și ai să prorocești, Despre noroade, de-mpărați Cari peste ele-s așezați, De limbi și neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ.”


La drum, cu toții au pornit Și alți doi frați au întâlnit: Pe Iacov al lui Zebedei, Și pe Ioan. Frații acei, Pe o corabie, erau, Cu tatăl lor, și își cârpeau Năvoadele. Când i-a chemat


Acum, iată cum s-au numit Cei doisprezece: a venit Simon întâi, cărui i-a dat Drept nume, Petru; l-a urmat


În urma lor, veni Andrei, Filip, Matei, Bartolomeu, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu și Simon Canaaneanul


Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite