Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Marcu 16:5 - Biblia în versuri 2014

5 Îndată, în mormânt intrară Și cu privirea-l cercetară. Au tresărit, când au văzut Un tinerel, ce-a apărut La dreapta lor, înveșmântat În haine albe. S-au speriat Femeile, când l-au zărit,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s-au înspăimântat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Atunci au intrat în mormânt și au văzut acolo un tânăr îmbrăcat cu o robă albă stând în partea dreaptă. Ele s-au speriat;

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr așezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, și au fost cuprinse de spaimă.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Iar când au intrat în mormânt au văzut şezând la dreapta un tânăr îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au înspăimântat.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat.

Gade chapit la Kopi




Marcu 16:5
14 Referans Kwoze  

Întâiul ucenic, și el, Pătrunse în mormântu-acel, Iar când, cu ochi-i, a văzut Tot ce-i acolo, a crezut.


Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.


Când Zaharia l-a zărit, Lângă altar, stând în picioare, Cuprins a fost, de-o spaimă mare,


Norodul, când văzu că vine Iisus, fugi să I se-nchine.


El zise-apoi: „De bună seamă, Tu, Daniele, să n-ai teamă! Rugile tale, înălțate De tine, fost-au ascultate, Încă din prima zi în care Ți-ai pus inima, cu răbdare, Să caute, să înțeleagă Și-nvățătură să culeagă, Să știi să te smerești mereu Față de al tău Dumnezeu. Cuvintele pe cari le-ai spus, Acum, la tine, m-au adus!


Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”


Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”


Cu El, pe Petru, l-a luat – Ioan și Iacov, i-au urmat. Deodată, S-a simțit mâhnit, Căci întristarea L-a lovit Și-n Sine, S-a înspăimântat.


Și-n cimitir, ele-au pătruns, Văzură piatra folosită Drept ușă, că e prăvălită.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite