Marcu 14:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ După două zile, începea sărbătoarea Paștelor și cea a Azimelor. Liderii preoților și experții legii (mozaice) intenționau să pună în aplicare un plan perfid pentru arestarea și omorârea lui Isus.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Peste două zile aveau să fie Paștele și Ázimele, iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-L prindă şi să-L omoare,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.

Marcu 14:1 Referans Kwoze

Ioan 13:1

Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.

Ioan 11:47

Atunci, pe loc, a fost chemat Soborul. Când s-au adunat Toți, preoții cei mai de seamă Și Farisei-au zis, cu teamă: „Ce facem, oare, oameni buni, Căci Acest om, multe minuni, A săvârșit? În acest fel,

Matei 12:14

Iar Fariseii L-au lăsat; Afară, după ce-au ieșit, Să-L piardă, ei s-au sfătuit.

Matei 6:2

Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

Psalmi 62:4

Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.

Psalmi 52:3

Mai iute răul l-ai iubit, Decât iubit-ai binele. Minciuna-ți umple buzele, Căci mult mai dragă ți s-arată, Decât e adevărul. Iată:

Geneza 37:18

Ei, de departe, l-au zărit, Căci se aflau pe-un întins șes. „Să-l omorâm!” – s-au înțeles,

Exodul 12:1

Erau încă la Faraon – În țară – Moise și Aron, Când Domnul a-nceput să spună:

Marcu 14:2

Au hotărât a face toate, Chiar după Paști, căci „nu se poate”, Și-au zis – „în al praznicului Timp, să-L luăm. Norodului, Trebuie să-i asigurăm Liniștea-n sărbători. Lăsăm Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna pe El, noi!”

Marcu 14:12

Era în prag de sărbătoare, Iar bucuria a fost mare. Când dimineața a venit Și soarele a răsărit În praznicul Azimilor, Discipolii, la-nvățător, Veniră. Tocmai pregăteau Jertfe de Paște și voiau Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde dorești, oare, Să pregătim, să ne-așezăm, Ca Paștele, să le mâncăm?”

Fapte 12:4

Sub pază strașnică, l-a pus – Cam patru cete de soldați, La temniță, erau postați – Ca să-l arete gloatelor, La încheierea Paștelor.

Levitic 2:6

Turta-n bucăți să o-mpărțești Și, cu ulei, să o stropești. Aceasta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare.