Marcu 12:3 - Biblia în versuri 20143 Pe rob, vierii l-au bătut. Din vie-apoi, l-au alungat Fără ca partea să-i fi dat. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20183 Viticultorii l-au prins, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis cu mâinile goale. Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 20093 Dar ei, luându-l pe acel rob, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Gade chapit la |
„Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.
„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”
„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”
Nu ți s-a spus? N-ai auzit Ce lucruri am înfăptuit Când Izabela poruncea Ca toți prorocii ce-i avea Al nostru Domn și Dumnezeu, Uciși să fie? Atunci eu, În mare grabă, am luat O sută de proroci, de-ndat’, Și-apoi la adăpost i-am dus. În două peșteri, eu i-am pus – Câte cincizeci în fiecare – Și le-am dat apă și mâncare.
De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –