În prima zi, o să plecați Pe câmp ca, fructe, să luați Apoi, din pomii cei frumoși, Iar din copacii cei stufoși, Să rupeți crengi. Nu uitați nici De ramurile de finici, Și nici de ramurile care Sunt de la sălcii plângătoare, Pe malul râului aflate. Când toate fi-vor adunate, Veniți ca să vă bucurați Și-n fața Domnului să stați O săptămână încheiată.
Când oamenii au auzit Aceste lucruri, s-au grăbit Să-și scoată straiele, pe care, Le așezară – fiecare – Pe trepte unde se găsea Iehu, pe ele, ca să stea. Apoi, din trâmbiți au sunat, Strigând: „Iehu e împărat!”
Norodul L-a întâmpinat Și mulți sunt cei care-au făcut, Din a lor haine, așternut În calea Lui. Alții tăiau Ramuri, și-apoi le presărau Pe drum, în fața Lui Iisus.
Cei ce mergeau ‘naintea Lui – Precum și cei care-L urmau – De bucurie plini, strigau: „Osana! Binecuvântat E Cel ce ni S-a arătat, Care-n Numele Domnului, Sosește-acum! Osana Lui!