Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Marcu 10:21 - Biblia în versuri 2014

21 Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis: ‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Isus l-a privit direct în față, l-a iubit și i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condițiile. Primul lucru pe care-ți cer să îl mai faci este să te duci și să vinzi tot ce ai și să dai apoi săracilor banii obținuți din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îți iei crucea și să Mă urmezi.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit și i-a spus: „Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoi vino şi urmează-mi.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.”

Gade chapit la Kopi




Marcu 10:21
29 Referans Kwoze  

Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.


Numai un lucru trebuiește, Căci doar acela folosește” – A zis Iisus – „partea cea bună, Iată, Maria și-o adună. Aceasta, nu-i va fi luată, De către nimeni, niciodată!”


Cel care, Legea, o păzește Și o poruncă doar greșește, Se face – fără doar și poate – În urmă, vinovat, de toate.


Mulți dintre ei – ogoarele; Alți-și vindeau averile, Iar banii erau împărțiți, După nevoi; și nelipsiți,


Iisus a mai adăugat, După ce țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit: Du-te de vinde tot ce ai Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile – atât îi cer! Când n-ai nimic a te mai ține Încătușat, hai după Mine!”


Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că


Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Într-adevăr, știu că apoi, Milă-ați putut să arătați, Celor ce sunt întemnițați Și bucuroși voi ați privit Atuncea când vi s-au răpit Averile ce le-ați avut, Ca unii care ați știut Că-n ceruri are să vă fie Dată, în dar, o avuție – Mai bună – care se vădește Că pe vecie dăinuiește.


Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.


Apoi, El, ucenicilor Și, de asemeni, tuturor Celor prezenți, le-a spus: „De vrea Oricine, ca pe urma Mea, Să meargă, renunțe la Sine, Să își ia crucea, și pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că, Oricine-i cel ce încearcă


Doar adevăr îți însușește! Cumpără-ntr-una-nțelepciune, Și-nvățătură să adune Inima ta; priceperea, Mereu, să-ți fie strânsă-n ea! Asupra lor, tu să veghezi: Nicicând să nu le-nstrăinezi!


Lângă cetate, S-a oprit Iisus și-apoi, a-nvăluit, Cuprinsul ei, într-o privire, Plângând, pentru acea zidire.


Iisus, Marele-nvățător, Vorbit-a, astfel, tuturor: „Cel care-i hotărât și vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, atunci, de sine, Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că,


„De vrei să fii desăvârșit” – A zis Iisus, și l-a privit Adânc în ochi – „vinde ce ai, Și-apoi, tot, la săraci, să dai; Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! Asta poți face, pentru tine. Pe urmă, vino după Mine!”


De-aceea, bucuros, voiesc – Din ce-i al meu – să cheltuiesc, Și mă voi cheltui apoi, Pe mine însumi, pentru voi. Dacă, mai mult, eu vă iubesc, Oare, în schimb, am să primesc Puțină dragoste apoi, Atunci când am să vin, la voi?


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


De altfel, toți cari, ne-ndoios, Vor, cu evlavie-n Hristos, Ca să trăiască – să se știe – Că prigoniți au ca să fie.


Precum le-au spus, au și făcut. Tânărul nu a pregetat, Și împrejur s-a și tăiat, Căci el, pe fată, o iubea. Cel mai iubit fiu se găsea Sihem, în casa lui Hamor.


Când tânărul a auzit, Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite