Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Marcu 1:24 - Biblia în versuri 2014

24 Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 zicând: ‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 „Ce vrei de la noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Te cunosc: ești Fiul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 „Ce ai cu noi, Isus din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 „Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Gade chapit la Kopi




Marcu 1:24
25 Referans Kwoze  

Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.


Tu crezi că unu-i Dumnezeu, Și bine faci. Dar, îți spun eu, Că nu ești singur: bunăoară… Și dracii cred, și se-nfioară!


El a strigat: „Ce-avem cu Tine?! Venit-ai să ne prăpădești Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești, Nazarinene, Te știu eu: Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”


Voi, însă, toți v-ați lepădat De Cel Sfânt și Neprihănit Și, în al Său loc, ați dorit Un ucigaș, ca să primiți.


Scrie-i la îngerul pe care, În Filadelfia, îl are Biserica, în frunte pus: „Iată ce a avut de spus, Cel Sfânt și Cel Adevărat, Cel care ține, ne-ncetat, Cheia lui David, Cel ce-nchide Și nimeni nu poate deschide, Acela care a deschis Și nimenea n-a mai închis:


Pentru că știu, prea bine, eu, Că n-ai să lași sufletul meu Să stea-n a morții Locuință Și știu că nu e cu putință Să lași să vadă Sfântul Tău, Cum putrezește trupul Său.


Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”


Țipând: „De ce-ai venit, la mine, Iisuse?! Ce am eu cu Tine?! Știu cine ești! Te cunosc eu! Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Jură-mi, pe Domnul, că nu ești Aici, ca să mă chinuiești!”


Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.


Aceștia toți cred cum cred eu: Că ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești Hristosul, negreșit!”


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


„Ce?”, le-a zis El, iar ei I-au spus: „A fost un om, numit Iisus, Din Nazaret; un proroc mare, În fapte și-n cuvinte tare, Atât în fața Domnului, Precum și a norodului.


În Nazaret s-au așezat Spre-a se-mplini cuvântul dat Prin prorocie, când s-a spus: „Nazarinean, este Iisus”.


Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.


Nu ți-am spus noi, pe când eram Încă-n Egipt și îți vorbeam: „Lasă-ne robi, ca să slujim La Egipteni, să nu pierim Toți, în pustie, mai apoi.”?”


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


În sinagogă, se găsea Un om cari, un duh rău, avea. Omul, de acel duh mânat, Către Iisus, înspăimântat, Strigă – căci duhul știa bine


Iisus certă acel duh: „Eu Îți poruncesc să încetezi Cu vorba! Să-l eliberezi, Pe acest om nenorocit!”


Simțindu-L, pe Iisus, că vine, Strigat-a: „Ai milă de mine, Fiu al lui David!” Mulți au vrut


Și-a zis: „Pe tine, te-am văzut, Cu-Acel Nazarinean, Iisus!”


Dar vorba lui, le-a liniștit: „Vă rog, să nu vă-nspăimântați! Eu știu că voi Îl căutați Pe Cel ce fost-a răstignit. Însă, degeaba ați venit. Iisus, din morți, a înviat Așa precum v-a înștiințat! Veniți acum, ca să vedeți


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite