Luca 3:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Iată securea, fraților, La rădăcina pomilor, A fost înfiptă! Va cădea Acel pom, ce nu va avea Roadele bune – e tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Securea este pusă deja la rădăcina pomilor. Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Toporul a fost deja înfipt la rădăcina pomilor! Orice pom care nu produce fructe bune, va fi tăiat și va ajunge în foc.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Securea stă deja la rădăcina pomilor şi orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat și aruncat în foc.”

Luca 3:9 Referans Kwoze

Matei 7:19

Deci, pomul rău este tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat –

Ioan 15:6

Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.

Luca 13:9

Și, poate-n anul ce-o să vină, Roade, din el, tu o să ai. De nu rodește, poți să-l tai!”

Luca 13:7

Atunci, i-a spus, vierului: „Trei ani trecut-au, de când vin, Ca să strâng roadă, din smochin. Dar, nu rodește. La ce bun, Să îl mai las? Taie-l, îți spun! De ce să facă umbră-n van,

Matei 3:10

Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Daniel 4:23

Tu, împărate, l-ai zărit Pe un străjer care-a venit De sus, din ceruri, și-a strigat: „Tăiați copacul, de îndat’! Jos, la pământ, să îl trântiți – Degrabă – și să-l nimiciți! Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui, Ca să rămână-așa cum sânt! Lăsați-le dar, în pământ! Lanțuri de fier și de aramă, Puneți pe trunchi – de bună seamă – Și-n iarba câmpului, legat, De rouă să fie udat! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci șapte vremi, în acest fel, Au să se scurgă peste el.”

Daniel 4:14

„Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!

Езекиел 31:18

Cu cine, oare, ai putea Tu, să fii pus, alăturea, Dintre copacii înălțați Care sunt în Eden aflați? Dar totuși, fi-vei aruncat Ca și cei care s-au aflat În al Edenului ținut Și-n acest fel vei fi căzut În al adâncului pământ, Cu cei care-mprejur nu sânt Tăiați, și cu cei ce-s pieriți, Fiind de sabie loviți. Iată dar, ce e Faraon – Cari în Egipt este pe tron – Cu toți cei cari îl însoțesc Și împrejuru-i se găsesc” – A zis Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Evrei 10:28

Acela care a călcat Legea lui Moise, de îndat’, Fără de milă e ucis, Pe vorbele care le-au zis Doi sau trei martori, negreșit.

Luca 13:6

O pildă, le-a mai zis Iisus: „În via sa, un om a pus, Un mic smochin. Când a venit, Să-i strângă roada, n-a găsit Nimica, în frunzișul lui.