Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 24:32 - Biblia în versuri 2014

32 Unul a zis: „Nu ne ardea, La inimă, când ne vorbea, Pe drum – atunci, când a venit – Scriptura, de ne-a deslușit?”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

32 Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Apoi au zis unul altuia: „Nu este așa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

Gade chapit la Kopi




Luca 24:32
14 Referans Kwoze  

El le-a deschis mintea, să-nceapă, Scripturile, să le priceapă.


Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


Îmi ardea inima, în mine, Iar un lăuntric foc, în vine, Simțit-am cum mă mistuia. Atuncea dar, pe limba mea – Iată – cuvântul a venit Și-n felu-acesta, am vorbit:


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Cum fierul, alt fier va ascute, Și-un om, pe altul, îl asmute.


Vă spun dar, să luați aminte, Că duhul, viață, dăruiește, Iar carnea nu vă folosește Chiar la nimic; Cuvântul Meu E duh și viață, tot mereu.


I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


Plăcut, al meu cuvânt să-I fie! Iată că a mea bucurie E Domnul, căci de El, mereu, Se bucură sufletul meu.


Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.


Domnul, în pilde, le vorbea, Și-atunci numai, când rămânea Singur, de-ai Săi doar însoțit, El, pildele, le-a tălmăcit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite