Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 23:2 - Biblia în versuri 2014

2 Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acolo au început să Îl acuze, zicând: „Pe acest om L-am surprins provocând poporul la revoltă, pronunțându-Se împotriva achitării impozitelor către Cezar și pretinzând că El este Cristos, Regele (evreilor).”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.”

Gade chapit la Kopi




Luca 23:2
33 Referans Kwoze  

De-atunci, Pilat, necontenit, Cătă un mijloc potrivit Să Îi dea drumul. Nu voiau, Însă, Iudeii, și-i strigau: „Dacă-i dai drumul, omului Acestuia, Cezarului, Nu-i ești prieten! Orișicine Se face împărat, pe sine, Nu este al Cezarului Prieten, ci dușmanul lui!”


„Pe omu-Acesta, L-ați adus, Aici, ca pe-un răufăcător. Ați spus că-i un ațâțător La răzmeriță. L-am luat, Și-n amănunt L-am cercetat, În fața voastră. V-am făcut Pe plac, așa precum ați vrut. Degeaba L-ați învinuit, Căci, vinovat, nu L-am găsit.


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


De n-ar fi făcător de rele, Crezi că la tine-am fi ajuns, Cu El, acum?” – ei i-au răspuns.


Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” – Le-a zis Iisus. Ei s-au mirat, Și-nvinși, de-acolo, au plecat.


Toate-s ale Cezarului” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați ce e de dat Pentru Cezar, iar Domnului, Dați-I ceea ce este-al Lui!” –


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.


Acele lucruri ce le-au spus – Pe care-n seama mea le-au pus – Voind să mă învinuiască, Nu pot ca să le dovedească.


În El!” Ei, însă, stăruiau Și, mai înverșunați, strigau: „Noroadele-a întărâtat, Cu-nvățătura ce le-a dat! A început de prin Iudeea, Apoi aici și-n Galileea.”


Din gura peștelui ce-l prinzi Întâi, o rublă. S-o întinzi Celui cu darea, pentru Mine Și-asemenea și pentru tine.”


Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!


Iată că martori mincinoși S-au ridicat acum, furioși, Și să vorbesc, ei mi-au cerut, De lucruri ce nu le-am știut.


Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


Iisus a fost înfățișat, Apoi, în fața lui Pilat. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.


Pilat, afară, a ieșit Și-a zis: „Ce pâră, i-ați găsit, Acestui om?” „Multe, sunt ele!


Deci fraților, mereu, să dați – La toți – ceea ce datorați: Cui datorați birul, să știți Că trebuie să îi plătiți; La cel ce vamă-i datorați, Vamă va trebui să-i dați; Cui frica-i datorați apoi, Frică să știți să îi dați voi; Iar dacă cinste-i datorați, Atuncea cinste să îi dați.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite