Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 21:36 - Biblia în versuri 2014

36 Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

36 Fiți treji, deci, în orice vreme, rugându-vă să puteți scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului Omului!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Vegheați permanent și rugați-vă, ca să puteți scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple și ca să puteți sta în picioare în fața Fiului Omului!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Vegheați, așadar, în orice moment și rugați-vă ca să fiți în stare să fugiți de toate cele ce se vor întâmpla și să stați [în picioare] în fața Fiului Omului!”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”

Gade chapit la Kopi




Luca 21:36
34 Referans Kwoze  

Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Vegheați mereu! Atenți să fiți, Că ceasul zilei nu îl știți, Când va veni, cu slava Lui, La voi, iar, Fiul omului!”


Vegheați dar, să nu adormiți! Fiți treji, pentru că voi nu știți, Al vostru Domn, când va să vină! Să nu vă afle vreo pricină!


Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus, Voind – în ăst fel – a le spune, Că trebuie, în rugăciune – De vrei ca să fii ascultat – Să stăruiești, neîncetat, Să nu te lași, ci, tot mereu, Să-I înalți rugi, lui Dumnezeu.


Băgați de seamă, și vegheați! Necontenit, să vă rugați, Ca pregătiți să stați, mereu, Pentru-acea zi, în ceasul greu.


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


„Vegheați! Rugați-vă și voi!” – Le spuse – „Ca să nu cădeți În vreo ispită, căci vedeți Că duhu-i plin de râvnă, iar Carnea-i neputincioasă dar.”


Dar cine, însă, va putea Ca în picioare să mai stea, La arătarea Domnului, Când o să vină ziua Lui? Ca și leșia cea pe care Cel ce e-nălbitor o are Și precum focul de cuptor Ce îl aprinde-un topitor, Domnul – atunci – are să fie, Când a Lui zi are să vie.


Să faceți rugăciuni, mereu.


Un sfat vă dau la toți: vegheați!”


În toate lucrurile – eu – Te-ndemn ca, treaz, să fii, mereu. Fii răbdător în suferință Și să-mplinești, cu sârguință, Necontenit, acea lucrare Ce un evanghelist o are. În toate dar, te străduiește, Și slujba, bine-ți împlinește.


În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.


Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.


Astfel, cei răi n-au să poată, Capul sus, să-l țină când Se va face-o judecată; Și nici păcătoșii stând, Cu cei drepți în adunare – Lângă cei neprihăniți; Atunci fi-vor fiecare, După fapte răsplătiți.


Care îi este desfătarea? Oare, îi este Dumnezeu? Înalță rugăciuni mereu, Către Acel Atot Puternic?


Dar cei ce vrednici se găsesc – Cu parte-n veacul viitor Și la-nvierea morților – Nu se mărită, nu se-nsoară,


Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”


Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”


Dacă stăpânul casei știe Ceasul la care o să vie Hoțul, ca să îl jefuiască, El, casa, o să și-o păzească.


Astfel, mereu, gata să fiți, Căci va veni – când nu gândiți – La voi, iar, Fiul omului.


Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.


Când timpul se va împlini, Ziua aceea va veni, Prinzând fața pământului Și pe locuitorii lui, Precum un laț. De-aceea, Eu


Din toate câte le-am trăit, Noi știm că Tatăl Cel de Sus, Care pe-al nostru Domn, Iisus, Dintre cei morți, L-a ridicat, La urmă ne va fi-nviat, Din moarte, și pe noi, la fel, Și împreună stând, cu El, O să ne-nfățișăm apoi, Și însoțiți vom fi, de voi.


Căci iată, ziua a venit, În care s-a dezlănțuit Mânia Lui, și cine oare, Poate rămâne, în picioare?”


După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.


Deodat’, apoi, au apărut Cei șapte îngeri. I-am văzut Și știu precum că ei, mereu, În față-I stau, lui Dumnezeu. Îndată după ce-au sosit, Ei șapte trâmbițe-au primit.


Să știi dar, că aceștia doi, Cei doi măslini sunt, iar apoi, Tot ei sunt sfeșnicele-acele Care tot două sunt și ele, Și stau, mereu, în fața Lui – A Domnului pământului.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite