Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 2:41 - Biblia în versuri 2014

41 Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

41 În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Paștelui, părinții lui Isus se duceau la Ierusalim.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Părinții lui mergeau în fiecare an la Ierusalím de Sărbătoarea Paștelui.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

41 Părinţii Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paștelor.

Gade chapit la Kopi




Luca 2:41
18 Referans Kwoze  

Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”


Elcana și cu casa lui S-a dus în fața Domnului, Ca să aducă jertfa dată În fiecare an o dată Și – precum îi cerea credința – Să-și împlinească juruința.


Din Silo – din cetatea lui – Să se închine Domnului. Astfel, bărbatul se pornea, O dată-n an, și se ducea – Alături de al său popor – Ca Domnului oștirilor, Să Îi dea jertfe potrivite, Care-s prin Lege rânduite. Pe-atunci, doi preoți i-au slujit Lui Dumnezeu. Ei s-au numit Hofni și Fineas; cei doi, iată, Pe Eli, îl aveau, drept tată.


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


„A paisprezecea zi apoi – Din luna-ntâi – să țineți voi, Paștele Domnului, urmând


În luna-ntâi din an, în care, A paisprezecea zi apare – În intervalul definit De două seri – sărbătorit, Va fi Paștele Domnului; Iar după noaptea Paștelui –


Să vină-n fața Domnului, Toți cei de parte bărbătească. Pe an, ei au să trebuiască De trei ori a se prezenta Și-n fața Domnului a sta.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.


Era în preajma Paștelor, Spre praznicul Iudeilor.


Iată cum trebuie să stați, Când mielul o să îl mâncați: În mâini, toiege să aveți, Mijlocu-ncins să vi-l țineți; Cu-ncălțămintea în picioare, Îl veți mânca în graba mare, Căci sunt Paștele Domnului.


Precum datina le-a cerut – Și-atunci, când primul lor născut, Doar doișpe ani a împlinit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite