Luca 2:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁵ Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era peste el.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ În Ierusalim era un om care se numea Simeon. El era religios, corect (în relația lui cu Iahve) și aștepta ca Israel să fie salvat de Dumnezeu. Spiritul Sfânt care îl ghida,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Și iată că era la Ierusalím un om cu numele Simeón; acesta era un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israél și Duhul Sfânt era asupra lui.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁵ Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el.

Luca 2:25 Referans Kwoze

Isaia 25:9

În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!

Luca 1:6

Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.

Luca 2:38

Tocmai în ceasul când Iisus Era în Templu, ea s-a dus, Acolo, iar când a intrat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și-apoi, celor prezenți, le-a spus Tot ce știa, despre Iisus.

Marcu 15:43

Un om, acolo, a sosit. Acela, Iosif, s-a numit, Și locuia-n Arimateea. El ocupa, în vremea ‘ceea, Locul de sfetnic, în Sobor. Omul acela, răbdător, Pe lume, aștepta să vie, A Domnului Împărăție. Deci Iosif, la Pilat, s-a dus, Să ceară trupul lui Iisus.

Luca 1:41

De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut.

2 Petru 1:21

Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”

Luca 23:51

El nu fusese-atunci la sfat, Când, pe Iisus, L-au condamnat. Iosif ședea-n Arimateea – Într-o cetate din Iudeea – Și aștepta și el, să vie A Domnului Împărăție.

Isaia 40:1

„Să mângâiați poporul Meu!” – A zis al vostru Dumnezeu.

Fapte 24:16

De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.

Fapte 10:22

„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”

Fapte 10:2

Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.

Luca 1:67

Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit:

Miheia 6:8

„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”

Iov 1:8

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”

Iov 1:1

În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Numeri 11:29

Moise-a răspuns: „Gelos, tu ești, Cum văd acuma, pentru mine. Dar eu îți spun că-i foarte bine Că acești oameni prorocesc. Să deie Domnul, îmi doresc, Să fie-al Său popor format Doar din proroci, neîncetat, Și să-Și așeze Dumnezeu, Al Său Duh, peste ei, mereu.”

Geneza 6:9

Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui.

Numeri 11:25

Domnul s-a pogorât în nor Și-apoi, în fața tuturor, Cu Moise, El de vorbă-a stat. Din duhul, peste el aflat, Luă o parte și a pus Peste cei care i-a adus Moise, acolo. Șaptezeci, Au fost bătrâni-aceia. Deci, După ce duhul i-a umplut, Îndată ei au început Să prorocească. La sfârșit, Ei – însă – n-au mai prorocit.

Deuteronom 18:15

„Domnul, în vremea care vine, Ridică un proroc, ca mine, Din rândul tău – dintre-ai tăi frați – Iar voi, de el, să ascultați!

Fapte 2:5

Ierusalimul găzduia, Pe mulți, în vremea aceea. Alături de Iudei, erau Oameni cucernici, cari veneau Din neamurile câte sânt Azi, risipite, pe pământ.