Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 „Glorie lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 „Glorie lui Dumnezeu și pace pe pământ între oamenii pe care El îi agreează!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”

Gade chapit la Kopi




Luca 2:14
36 Referans Kwoze  

„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Toți zis-au: „Binecuvântat Să fie marele-mpărat, Care-n numele Domnului, Sosește-acuma! Slavă Lui! Pace în cerul Său cel Sfânt! Slavă-n locuri ce-nalte sânt!”


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!”


Toate făpturile ce sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ, Sau sub pământ sunt aciuate, Ori sunt, în mare, răsfirate, Precum și toate cele care Au un alt loc de așezare, În clipa ‘ceea au vorbit Și-aste cuvinte le-au rostit: „Celui care, pe scaun, șade Și stăpânește, I se cade, Cinste și slavă a-I fi dată Și stăpânire. Totodată, Acestea toate se cuvin, Să-i fie date-apoi, din plin, Și Mielului. Fie-ale Lor, Toate, în vecii vecilor!”


Pe buze, laude, voi pune: „Pace, doar pace”, Domnul spune, „Pentru cel care-i depărtat Și pentru cel apropiat! Da, da! Căci Eu îi ocrotesc Și Eu am să-i tămăduiesc!


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


În lume. Eu Te-am proslăvit, Pe-acest pământ, și am sfârșit Lucrarea care Mi-a fost dată,


Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –


Vor trebui ca să vorbească Și astfel, să mărturisească, Spre slava Tatălui de Sus, Faptul că Domnul e Iisus.


În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”


Cei cari ‘naintea Lui s-au dus, Precum și cei care veneau, În urma Sa, mereu strigau: „Osana, al lui David Fiu! Slavă lui Dumnezeu Cel viu! Osana, binecuvântat E Cel ce ni s-a arătat, Care-n Numele Domnului Sosește-acum. Osana Lui! Osana! Slava Celui Sfânt, În ceruri cari prea-nalte sânt!”


Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”


Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


Vă bucurați voi ceruri, toate, Căci Domnul, să lucreze, poate! Să răsunați de veselie, Adâncuri și cu bucurie Să chiuiți voi, munților, Precum și voi, pădurilor! Căci Domnul l-a răscumpărat, Pe Iacov. El Și-a arătat, Slava cea mare în ăst fel, Peste întregul Israel.


Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.


Pentru ca astfel, fraților, Să se arate-n viitor – În vremuri care au să vie – Nemărginita bogăție A harului, pe care-l are, În bunătatea Lui cea mare, Pe care, în Hristos, apoi, A arătat-o, pentru noi.


Dar Dumnezeu, Acela care Este bogat în îndurare – Prin faptul că, necontenit, Pe fiecare, ne-a iubit –


Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.


Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.


În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.


Îngeru-n urmă și-a unit Glasul, cu oastea ce-a venit Din cer, slăvind pe Dumnezeu:


După ce îngerii s-au dus, Păstorii, între ei, și-au spus: „Haidem, cu toți, la Betleem, Acum, degrabă, să vedem Tot ceea ce ne-a fost făcut, De către înger, cunoscut!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite