Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții.
Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.
Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”
Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.
Carele Domnului, apoi, Se numără – să știți dar voi – Cu douăzecile de mii Și-asemenea cu mii de mii, Iar Dumnezeu Se dovedește Că-n al lor mijloc se găsește Când din Sinai, pe-aripi de vânt, Se-ndreaptă spre locașul sfânt.
Astfel, domniile aflate Și stăpânirile-așezate În locuri care sunt cerești, Prin noi, pot ca să afle vești: Pot, prin Biserică, s-adune Știri, despre marea-nțelepciune, Care, de Domnul, e vădită Și e nespus de felurită,
Atuncea, Duhul m-a răpit Și-n urma mea am auzit Vuiete cari făcute sânt De un cutremur de pământ. Îndată, eu am priceput Că zgomotul a fost făcut De slava Domnului, când ea, Din locul în care ședea, S-a ridicat. Am auzit,
Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,
Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”