Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 19:47 - Biblia în versuri 2014

47 În fiecare zi, mergea Iisus, la Templu. Mulți veneau Și-nvățătura-I ascultau, Uimiți. Doar preoții cei mari, Bătrânii și-ai lor cărturari, Se sfătuiau, fără-ncetare, Cătând vreun mijloc să-L omoare;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

47 Isus îi învăța, în fiecare zi, în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și liderii poporului căutau să-L omoare,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

47 Isus învăța în fiecare zi mulțimile de oameni care erau în Templu. În acest timp, liderii preoților, învățătorii legii (mozaice) și conducătorii națiunii (iudaice) intenționau să Îl omoare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

47 Și învăța în templu în fiecare zi, iar arhiereii și cărturarii, precum și mai-marii poporului căutau să-l omoare.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

47 Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

47 Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare,

Gade chapit la Kopi




Luca 19:47
17 Referans Kwoze  

Aceste vorbe n-au plăcut Preoților cei mai de seamă, Și nici vorbirea, fără teamă, A lui Iisus, nu le-a priit; De-aceea, ei s-au sfătuit, Cu cărturarii, și-ncercau Să-L prindă, însă, se temeau De furia norodului, Vrăjit de-nvățătura Lui.


Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.


L-a privit țintă-n ochi și-a spus: „Pe față, lumii, i-am vorbit! Așadar, am împărtășit, Învățătura Mea, mereu, În sinagogi și-n Templu. Eu Am cuvântat îndeajuns Și nu am zis nimic ascuns. Întotdeauna, Eu eram Printre Iudei și le vorbeam.


Când auziră ăst cuvânt, Au vrut să-L prindă, imediat, Dar El, din mână, le-a scăpat.


Unii voiau ca să Îl prindă, Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă Mâna, asupra Sa. La fel,


Nu v-a dat Moise, Legea? Cine, Această Lege, o mai ține? Să-Mi spuneți dar, de ce voiți, Acuma, să Mă omorâți?”


Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.


Când cărturari-au auzit Aceste vorbe, au voit Să pună mâna pe Iisus; Dar L-au lăsat și-apoi, s-au dus, Înspăimântați, căci se temeau, De gloatele ce-L însoțeau.


Iisus, la Templu-apoi, S-a dus. Bătrânii, preoții, I-au spus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit Astă putere? Să ne spui!”


Că-n toate zilele ședeam, În Templu, unde învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și totuși, nu M-ați arestat. Toate, acum, s-au întâmplat, Să se-mplinească ce s-a zis, Și ce-n Scriptură a fost scris.”


Dar, ce să facă, nu știau, Pentru că-nspăimântați erau, De gloata ce s-a adunat În juru-I. Când au observat Că-I sorbeau vorba, de pe buze, N-au știut cum să-L mai acuze.


Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite