Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 19:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar concetățenii lui îl urau; și au trimis o delegație cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.’

Gade chapit la Kopi




Luca 19:14
15 Referans Kwoze  

Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”


„Urâți, atunci când o să fiți, De către lume, voi să știți Că Eu am fost – mai înainte – Urât, de ea. Să țineți minte:


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


Atuncea, stă și se socoate, Cum că mai bine o să fie, De va trimite o solie, Prin care să îi ceară pace, Dușmanului, și-așa va face: De-ndată-i va trimite carte, Cât, încă, el este departe.


Chemă, pe zece robi, la sine Și, zece poli – grecește „mine” – Le dărui, zicând apoi: „Iată ce vreau eu, de la voi: Luați polii aceștia toț’ Și, până vin, faceți negoț.”


Când acel om a revenit, După ce-ntâi a dobândit Împărăția, a chemat, Pe robii cărora le-a dat Polii, să vadă, ce-au făcut Și, ce câștig, au obținut, Făcând negoț. Primu-a venit,


Cei ce-i ating se înarmează Cu-un fier, sau poate-i cercetează Doar cu mânerul suliței. Apoi, cu toții, strânși sunt ei, Aduși într-un anume loc, În care, fi-vor arși, în foc.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite