Luca 18:3 - Biblia în versuri 2014

³ Cu el, era-n cetatea ‘ceea Și-o biată văduvă. Femeia Mergea, des, la judecător, Și îi cerea, stăruitor: „Să-mi faci dreptate, te rog eu, În cearta cu pârâșul meu!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ În acel oraș exista și o văduvă care venea și îl solicita frecvent, zicând: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel care m-a reclamat!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’

Luca 18:3 Referans Kwoze

Isaia 1:17

Necontenit, să încercați A face bine! Căutați Dreptatea doar! Să-i ocrotiți Pe cei care sunt asupriți! Dreptate dați orfanilor, Și scut să fiți văduvelor!”

Deuteronom 27:19

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca să atingă dreptul care, Străinul, printre voi, îl are, Dreptul orfanului apoi, Sau văduvelor de la voi!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

Ieremia 5:28

Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”

Iov 29:13

Noian de binecuvântări Mă ajungeau, pentru lucrări, Pe care eu le-am împlinit Celui ce-a fost nenorocit. Văduvei inima-i umpleam Cu bucurie – mă-nveleam

Iov 22:9

Afară, văduve scoteai, Brațele-orfanilor frângeai.

Matei 5:25

Așa e bine ca să faci: Cu-al tău pârâș să te împaci Cât, încă, ești pe drum, cu el. Să nu te dea, cumva, altfel, În mâini, judecătorului, Care, apoi, la rândul lui, Străjii să te încredințeze, Și-aceasta să te-ntemnițeze;

Luca 18:2

În acest fel, El le-a vorbit: „Într-o cetate, a trăit, Odată, un judecător. Omul nu era temător, De Dumnezeu. De nimenea, Pic de rușine, nu avea.

Luca 18:4

Judecătorul, din cetate, Mult timp, nu i-a făcut dreptate. Totuși, în urmă, și-a zis: „Eu, Măcar că n-am, de Dumnezeu, Teamă, și nici nu am rușine De oameni, dar pentru că-mi vine

Luca 18:5

Femeia, des, pe capul meu, Tot necăjindu-mă mereu, M-am hotărât să-i fac dreptate, Să nu mai vină, capu-a-mi bate.”