Luca 16:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ La ușa bogătașului, Un om sărac – Lazăr numit – Zăcea, de bube, năpădit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ La ușa lui stătea un om sărac, numit Lazăr, care avea corpul plin de bube.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube:

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.

Luca 16:20 Referans Kwoze

Fapte 3:2

La Templu, un olog, găsiră, La poarta care se numea, „Frumoasă”. Acel om cerșea, Căci zilnic, el era adus, Acolo, pentru a fi pus Să ceară, celor ce veneau, Milă, în Templu, când intrau.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

Iacov 1:9

Să știți dar, că acela care, Numai o stare joasă are, Va trebui, neîncetat, S-arate cât s-a înălțat;

Luca 16:21

Acel sărman, mult, ar fi vrut, Ca doar cu resturi, ce-au căzut, Sub masa omului bogat, Foamea, să-și fi astâmpărat. Dar visul nu i s-a-mplinit Atâta timp cât a trăit, Căci nu era-n seamă luat, De către omul cel bogat; Doar câinii se apropiau, De el, și bubele-i lingeau.

Iov 2:7

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.

Ieremia 8:22

Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?

Isaia 1:6

Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.

Psalmi 73:14

În fiecare zi-s lovit Și de pedeapsă apăsat.

Psalmi 34:19

Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,

Ioan 11:1

Un om, cari Lazăr s-a numit Și în Betania-a locuit – Era din satul Mariei Precum și-al Martei, sora ei – Fost-a bolnav, în vremea ‘ceea.

Matei 26:71

Când a ieșit însă-n pridvor, O alta l-a zărit și-a spus: „Și-acesta fost-a cu Iisus!”

Luca 16:19

„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.