Luca 14:23 - Biblia în versuri 2014

²³ „Pe drum, la garduri, să te duci!”, Spuse stăpânul, „și-i aduci, Pe toți, pe care îi găsești! Dacă nu vor, ai să-i silești, Pentru că trebuie să vină, Ca să îmi fie casa, plină!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²³ Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Atunci stăpânul i-a zis sclavului: «Mergi pe drumuri, pe cărări și adu-i aici pe toți aceia pe care îi vei întâlni – ca să mi se umple casa.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieși pe drumuri și cărări și constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²³ Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.

Luca 14:23 Referans Kwoze

Coloseni 1:28

Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus

2 Corinteni 5:11

„Ca unii care, bine știm Frica de Domnul, noi dorim, Pe oameni, ca să căutăm, Mereu, să îi încredințăm; Dar Dumnezeu este Cel care Ne-a cunoscut, pe fiecare, Și am nădejde că și voi – În cugete – ne știți, pe noi.

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.

2 Corinteni 5:20

Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!

Coloseni 1:23

Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.

Romani 10:18

Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”

Fapte 28:28

Acum dar, voi așa să știți: Că mântuirea arătată, De Dumnezeu, e ascultată De către Neamuri.” A sfârșit

Fapte 18:6

Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”

Psalmi 98:3

El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.

2 Corinteni 6:1

„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.

Isaia 11:10

La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.

Fapte 9:15

„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.

Matei 21:43

De-aceea, a Lui Dumnezeu Împărăție – vă spun Eu – Că, de la voi, va fi luată Și altui neam îi va fi dată. De-acel neam fi-va prețuită, Căci va da roada cuvenită.

Isaia 27:13

Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Fapte 16:15

Lidia fost-a botezată, Cu toată casa ei. Apoi, Ea ne-a rugat, pe amândoi: „De mă găsiți că-s credincioasă Lui Dumnezeu, în a mea casă, Cu drag, vă rog ca să intrați, Căci vreau, la mine, ca să stați.” Noi, ruga ei, am ascultat-o Și-apoi, acasă, am urmat-o.

Luca 24:29

Cei doi, atuncea, L-au rugat, Zicând: „Aproape s-a-nserat. Rămâi cu noi.” El a rămas Și-astfel, a stat la ei, de mas.

Matei 5:41

De te silește cineva, O milă, să-l petreci cumva, Tu, două mile-l însoțește.

Luca 14:22

La urmă, robul a venit Și-a zis: „Precum ai poruncit, Făcut-am, dar nu s-a umplut Odaia. Ce e de făcut?”

Luca 14:24

Vă spun că din cei invitați Întâi – și care-au fost chemați, La masă, dar n-au vrut să vină – Nu vor gusta, din a mea cină!”