Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 14:11 - Biblia în versuri 2014

11 La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 pentru că oricine se înalță (singur), va fi smerit; iar cine se smerește, va fi înălțat.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Căci oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.”

Gade chapit la Kopi




Luca 14:11
24 Referans Kwoze  

Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Smerit, cel ce se va-nălța, Va fi; iar cel ce va-nvăța Să se smerească, înălțat Fi-va – smerit de s-a purtat.”


Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.


Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.


Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.


Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite.


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.


Tu, pentru a ta ridicare, Te vei ruga, căci Dumnezeu, Dă ajutorul Său, mereu, Celor ce-și țin ochii plecați.


Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.


Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit;


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Tu mântuiești poporul care Smerit este, sub mâna-Ți tare. Când Îți îndrepți, către pământ, Privirea Ta, cei mândri sânt La locul lor aduși, căci iată, Cu toți sunt scoborâți, de-ndată.


Să nu mănânci prea multă miere, Chiar dacă-ți face o plăcere; Nu-ți face cinste să alergi, Propria slavă să-ți culegi.


Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți.


Apoi, celui care-L poftise, La masa sa, Iisus îi zise: „Când dai un prânz, sau dai o cină, Printre acei ce-i chemi să vină, Să nu se afle ai tăi frați, Neamuri, amici, vecini bogați. Ca nu cumva, după o vreme, Și ei, la masă, să te cheme, Pentru că, astfel, ți-ai luat Răsplata, pentru prânzul dat.


Să știți dar, că acela care, Numai o stare joasă are, Va trebui, neîncetat, S-arate cât s-a înălțat;


Să vă smeriți voi, așadar, Sub mâna tare-a Domnului, Pentru ca El, la vremea Lui, Să vă înalțe, sus, apoi.


Apoi, când vorba și-a sfârșit, Ahașveroș a poruncit: „Haman! Așa să faci, de-ndată. Ia-mi haina! Ea să-i fie dată, Acum – grabnic – lui Mardoheu! Urcă-l apoi, pe calul meu, Și fă exact precum ai spus!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite