Luca 12:1 - Biblia în versuri 20141 În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea! Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească1 Între timp, mulțimea s-a adunat cu zecile de mii, astfel că se călcau în picioare unii pe alții. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: ‒ Păziți-vă pe voi înșivă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20181 Mulțimile de oameni se adunau din nou cu miile. Atunci Isus S-a adresat discipolilor Săi, astfel: „Feriți-vă de «drojdia» fariseilor care se pune în evidență prin ipocrizia pe care o practică ei. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 În timp ce mulțimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alții, [Isus] a început să vorbească mai întâi discipolilor: „Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia, Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 20091 În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de Aluatul fariseilor, care este prefăcătoria. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, așa că se călcau unii pe alții, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Gade chapit la |
Luca 12:1
18 Referans Kwoze
La poartă-atunci, a fost chemat, Spre-a fi, de pază, așezat, Chiar călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are. A fost o mare-nvălmășeală – Căci fiecare-a dat năvală – Iar omu-acela a picat Și în picioare-a fost călcat De gloata ce s-a îmbulzit. În felu-acesta, a murit, După cuvântul Domnului, Rostit prin slujitorul Lui, Atunci când a venit la el, Mai marele din Israel.
Din munte-a coborât Iisus, Cu ucenicii, și S-a dus Într-un podiș, unde avea Discipoli mulți. De-asemenea, Mulți oameni s-au mai adunat Acolo, și L-au așteptat: De la Ierusalim erau O parte, iar alții veneau De prin ținutul Tirului, Din părțile Sidonului. Noroadele acelea multe, Veniră, toate, să-L asculte Știind că numai Iisus poate Să vindece bolile toate.
Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”
Piblisite