Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 11:41 - Biblia în versuri 2014

41 Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

41 Dați deci milostenie din ceea ce este în interiorul vostru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 Mai bine începeți cu interiorul, făcând fapte care să demonstreze bunătate; și atunci vor fi curate și lucrurile care reprezintă exteriorul.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 De aceea, dați de pomană cele din interior și, iată, toate vor fi curate pentru voi!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

41 Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Dați mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate.

Gade chapit la Kopi




Luca 11:41
37 Referans Kwoze  

Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Curat e totul – îți spun eu – Pentru cei ce-s curați mereu; Dar pentru cei cari necurați, Necontenit, vor fi aflați, Nimic nu poate fi curat, Căci ei au cugetul spurcat – Precum și mintea – negreșit.


De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.


Vocea, din nou, s-a auzit: „Ceea ce Domnu-a curățit, Să nu mai numești tu, spurcat!”


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”


Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.


Zacheu, însă, a stăruit, ‘Naintea Lui, și a vorbit: „Doamne, averea-mi împărțesc Și jumătate, dăruiesc, Săracilor; iar, de cumva, Năpăstuit-am, cu ceva, Pe orișicine, negreșit, Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.”


Iisus a mai adăugat, După ce țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit: Du-te de vinde tot ce ai Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile – atât îi cer! Când n-ai nimic a te mai ține Încătușat, hai după Mine!”


Aceluia care dorește Să împrumute de la tine, Să-i dai! Fiindcă nu e bine Să-ntorci spatele celuia Ce-ți cere. De asemenea,


El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.


Ferice e de-acela care Grija săracilor o are! Dacă necazul îl lovește, Domnul mereu îl izbăvește.


Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are.


Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.


Pe cei săraci, voi i-ați avut Și îi aveți cu voi, mereu. Pe Mine, însă, vă spun Eu, Nu-ntotdeauna Mă aveți.


După ce mulți ani am lipsit, Cu milostenii, am venit, Pentru-al meu neam; apoi m-am dus, La Templu, daruri, de-am adus.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Fiindcă hrana omului Nu intră în inima lui, Ci-n pântec și-n hazna apoi.” A vorbit astfel, pentru noi, Făcând bucatele, curate – Toate putând a fi mâncate.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite