Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 11:39 - Biblia în versuri 2014

39 Însă, de-ndată, El i-a spus: „Vai, vă zic vouă, Farisei! Vai vouă, că sunteți acei Care-n afară curățați Blidul, însă, plin, îl lăsați, Cu jefuiri și răutate.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

39 Domnul i-a zis: ‒ Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei, dar în interior sunteți plini de jefuire și de răutate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Dar El i-a zis: „Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei; dar interiorul vostru este plin de abuzuri și de răutate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Atunci, Domnul i-a spus: „Acum, voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteți hrăpăreți și răutăcioși.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire și de răutate.

Gade chapit la Kopi




Luca 11:39
26 Referans Kwoze  

Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Curat e totul – îți spun eu – Pentru cei ce-s curați mereu; Dar pentru cei cari necurați, Necontenit, vor fi aflați, Nimic nu poate fi curat, Căci ei au cugetul spurcat – Precum și mintea – negreșit.


Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,


Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.


„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Eram mult mai înaintat, Decât Iudeii – pot a spune – Eu, în a mea religiune. Mulți, dintre cei care erau De-aceeași vârstă, nu puteau Ca să se pună-atunci, cu mine. O râvnă mare-aveam în vine, Care mă-nsuflețea, mereu, În datina neamului meu.


Așa, nu că s-ar fi gândit La cei săraci, dar el ținea Punga și, tot ce se punea În ea, în mâna-i a intrat.


Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.


Domnul Iisus a auzit-o Și-atunci, cu milă, a privit-o, Zicând: „Să nu mai plângi femeie!”


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.


Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


Pe-acela care îți va spune Doar vorbe dulci, să nu îl crezi, Pentru că, blând – precum îl vezi – E plin numai de-nșelăciuni Și are șapte urâciuni, În inimă. Chiar dacă-și ține


Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește.


Amația – cum e știut – Doar lucruri bune a făcut, Mereu, în fața Domnului; Dar nu era inima lui Dată-ntru totul Celui care E Dumnezeu veșnic și mare.


Evlavia ce-o vor avea, De formă numai, va fi ea, Căci ne-ncetat, oameni-acei Tăgăduiesc puterea ei. Tu depărtează-te, mereu, De-astfel de oameni, fiul meu.


La cină-apoi, în gând – cel rău – A pus, în ucenicul Său – În Iuda, zis Iscarioteanul, Ce-a fost fiul lui Simon – planul Ca să Îl vândă, pe Iisus.


Precum e zgura, pe pământ – De la argint turnată – sânt Și buza care e aprinsă Și inima, de rău, cuprinsă.


Ioan, când ei au povestit, I-a ascultat, atent. Apoi, Trimise-n mare grabă, doi, Din ucenici, pân’ la Iisus, Să Îi vorbească: „Ni s-a spus, Ca să venim, Să Te-ntrebăm: „Ești Cel pe care-L așteptăm, Sau altul trebuie să vină?”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite