Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 10:22 - Biblia în versuri 2014

22 În mâini, doar Mie, mi-au fost date, De Tatăl, lucrurile toate! Fiul, de Tată-i cunoscut; Iar Tatăl e – de Fiu – știut Și de acel față de care Fiul arată îndurare Iar astfel, Tatăl, negreșit, Are a-i fi descoperit.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 „Tatăl Mi-a conferit autoritate peste toate lucrurile. Nimeni nu știe cine este Fiul, cu excepția Tatălui; și nimeni nu cunoaște pe Tatăl, cu excepția Fiului și a aceluia căruia Fiul vrea să i-L reveleze.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu știe cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

Gade chapit la Kopi




Luca 10:22
20 Referans Kwoze  

Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”


Cum Mă cunoaște Tatăl Meu Și cum – pe Tatăl – Îl știu Eu.


Oricine înainte-o ia – Adică nu va rămânea În ce-a-nvățat și-a dobândit, De la Hristos – e dovedit Că nu-L are pe Dumnezeu.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Numele Tău, Eu L-am făcut, Printre aceștia, cunoscut; Și-am să-L mai propovăduiesc, Căci, a Ta dragoste, doresc – Cu care Eu, necontenit, De către Tine-am fost iubit – De-acum, să fie, tot mereu, În ei, și-n ei, vreau să fiu Eu.”


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –


Pe Fiul Său și dăruiește, Tot ceea ce a fost zidit, În mâna Fiului iubit.


Pe toate dar, sub ale sale Picioare, astfel, i le-ai pus.” Deci, dacă El i le-a supus Pe toate, lui, a însemnat Cum că nimic nu a lăsat, Ca nesupus, să nu îi fie. Totuși, acuma, să se știe Că nu se vede lămurit, Precum că totu-i împlinit, Căci nu toate, precum s-a spus, Se văd că i s-ar fi supus.


Acolo, Dumnezeu L-a pus, Pentru ca, mai presus, să fie, Decât orice dregătorie, Domnii, putere, stăpânire, Să fie mai presus de fire Și mai presus de orice nume Ce s-a aflat vreodată-n lume, Fiind deasupra tuturor, Acum, și-n veacul viitor.


În urmă, vine, negreșit, Inevitabilul sfârșit. Împărăția Fiului, Dată va fi, Tatălui Lui – Adică-n mâini la Dumnezeu Care-o va stăpâni mereu. Atuncea, El are să știe, A nimici, orice domnie, Orice puteri de peste fire Și orice fel de stăpânire.


Căci sunt ai Tăi. Tot ce am Eu E și al Tău, precum și-al Meu E totul, că Mi-ai dăruit Tot ce-i al Tău și, proslăvit,


De către Tine. Acum, Tată, Mă proslăvește dar, pe Mine, Cu slava ce-o aveam, la Tine, ‘Nainte de-a se fi făcut


Apoi, El a continuat: „Tată, în veci, fii lăudat, Că aste lucruri, le-ai ascuns De înțelepți; de nepătruns Sunt pentru cel ce-i iscusit. Tu, însă, le-ai descoperit


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite