Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Luca 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând cu integritate toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Amândoi erau corecți în relația lor cu Dumnezeu și respectau fără excepții toate poruncile și regulile lui Iahve.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greșeală în toate poruncile și prescrierile Domnului.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.

Gade chapit la Kopi




Luca 1:6
33 Referans Kwoze  

Domnul, lui Noe, i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit: Te-mbarcă tu și casa ta. Doar tu, în fața Mea, vei sta – Ești singurul neprihănit, Din neamul ce-a păcătuit.


Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,


De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.


Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,


Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”


În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.


Și, prin aceasta doar, noi știm, Că Îl cunoaștem, de păzim Poruncile care s-au dat, Pe care, El ni le-a lăsat.


De-aceea, prea iubiților, Fiindcă așteptați, cu dor, Aceste lucruri, vă siliți, Ca-n fața Lui, aflați să fiți, Fără prihană, fără vin, Și-n pace, când El va să vină.


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”


Deci ascultați vorbele mele, Și nimenea să nu vă-nșele Cu basme, copilașilor! Spun, spre știința tuturor, Că omul care s-a vădit A fi un om neprihănit, În curăție viețuiește, Asemeni Celui care este, De-a pururea, neprihănit.


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


Prin al Său trup de carne-apoi – Prin moartea Sa – pentru ca voi, Drept sfinți să vă înfățișați, În fața Lui – dragii mei frați – Lipsiți de orice meteahană, Fără vreo vină sau prihană.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Vă laud și îmi pare bine, Că voi vă amintiți, de mine, În toate, și că n-ați uitat Învățătura ce v-am dat.


Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”


N-am să mă rușinez mereu, Atuncea când voi fi privit La ceea ce ai poruncit!


A zis: „Este adevărat Ceea ce-ai spus – o știu, prea bine. Cum poate omul care vine În față dar, la Dumnezeu, Să-și ia dreptatea? – întreb eu.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui.


Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.


Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”


Cât a trăit David sub soare, El, pentru Domnul, a făcut Tot ceea ce-I era plăcut, Umblând pe calea Domnului Și împlinind porunca Lui. Numai o dată a greșit, Atunci când a păcătuit Față de al său slujitor – Din ramura Hetiților – Cari Urie era chemat.


Deși soții, bătrâni, erau, Urmași, ei – încă – nu aveau, Fiindcă stearpă se găsea


Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.


David, de El, zisese: „Eu, În față-L am, pe Dumnezeu. El, dreapta mea, se dovedește Și, tot mereu, mă însoțește, Fiindu-mi sprijin, ne-ncetat. De-aceea, nu m-am clătinat.


Nici parte și nici sorți nu ai, În toate-aceste trebi, vreodată, Căci inima nu ți-e curată, În fața Domnului. Îți spun


Ca Legea – cu-ale ei porunci – În noi, să se-mplinească-atunci, În noi aceia care știm Nu după fire să trăim, Ci după-ndemnurile care Duhul le dă, la fiecare.


Întotdeauna, Iosafat, Pe Dumnezeu, L-a căutat, Nu cum făcuse Israel, Ci împlinind tot ce-a spus El.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite