Luca 1:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Pentru că nu ai crezut că lucrurile prezise de mine se vor întâmpla la momentul potrivit, vei deveni mut. Nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla ce ți-am spus.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

Luca 1:20 Referans Kwoze

Езекиел 3:26

Ca să lipească limba ta, De cerul gurii, mut să fii, Să nu mai poți, nicicând, să vii, Ca să îi mustri. Iată, ei – Adică oamenii acei – Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!”

Езекиел 24:27

În ziua ‘ceea, gura ta Îi va da drumul graiului Și-alăturea fugarului Ai să vorbești ca la-nceput, Pentru că nu vei mai fi mut. Poporului lui Israel, Semn ai să-i fii, în acest fel, Și-atunci se vor fi dumirit Că Eu sunt Domnul, negreșit.”

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Luca 1:22

Însă, atunci când a ieșit, Văzând că graiul i-a pierit, Toți cei prezenți au priceput Că o vedenie-a avut. Făcea doar semne – n-avea glas – Și mut, de-atuncea, a rămas.

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

2 Timotei 2:13

Dacă, necredincioși suntem, Pe El, tot credincios, L-avem Pentru că nu o să dorească, Singur, să se tăgăduiască.

Luca 1:45

Ferice celei ce-a crezut, Ce i s-a spus, căci am văzut Cum lucrurile ce-au fost spuse, Din partea Domnului, sunt duse, Neîncetat, la-ndeplinire, Fără de nici o șovăire!”

Marcu 16:14

Iisus se-ntoarse înapoi, La toți cei unsprezece-apoi, Și astfel, li S-a arătat, Să creadă că a înviat. În casa lor, când a venit, Pe ucenici, El i-a găsit, În jurul mesei, adunați. Atuncea, ei au fost mustrați Pentru-a lor inimă-mpietrită, Și necredința dovedită, Mereu, când vești au căpătat – Prin martori – că a înviat.

Marcu 9:19

Iisus, atuncea, a vorbit: „O, neam necredincios și rău! Cât voi mai sta în sânul tău?! Cât să te sufăr Eu? Ei bine, Copilul, să-l aduci la Mine!”

Isaia 7:9

Samaria – fără-ndoială – Are să-i fie capitală, Iar al Ramaliei fecior Va fi al ei conducător. Dacă nu credeți, nu puteți Ca în picioare să ședeți.”

2 Regi 7:19

Iar călărețul a murit, Pentru că astfel i-a vorbit, Lui Elise: „N-am să cred eu! Chiar dacă face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer – cumva – N-o să se-ntâmple-așa ceva!” Prorocul i-a răspuns: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți, lucrurile-acele, Însă nu vei mânca din ele.”

2 Regi 7:2

Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”

Numeri 20:12

Domnul, atuncea, l-a chemat, Pe Moise, și a cuvântat: „Pentru că voi nu M-ați crezut Și-n acest fel nu ați făcut Nimic spre a fi Eu sfințit, Printre ăști oameni, negreșit Că nu voi o să fiți acei Ce-o să-i călăuziți, pe ei, În țara ce le-o dăruiesc.”

Exodul 4:11

Domnul a zis: „Cine-a făcut Gură, la om? Unul e mut, Sau altul surd e, din născare; Unul, poate, vedere n-are, În timp ce altul vede bine. Acuma, te întreb pe tine: Pe cei de care ți-am vorbit, Oare nu Eu i-am întocmit?

Romani 3:3

Ce dacă unii n-au crezut? Credincioșia Domnului, De necredința omului, Ajunge nimicită-acum?

Daniel 10:15

Când el, astfel, a cuvântat, Ochi-n pământ eu mi-am plecat, Fără ca să fi spus ceva.

Luca 1:19

Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.

Luca 1:21

Norodul strâns, afară sta – Pe Zaharia-l aștepta, Nedumerit, fără să știe, De ce, în Templu, întârzie.

Luca 1:64

Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu.