3 Vorbește-apoi, poporului: „Luați un țap! A lui menire E jertfa pentru ispășire. Luați, de-asemeni, un vițel, Fără cusur! Luați și-un miel, Care, așa precum se știe, Fără cusur, voiesc să fie Și de un an doar! Cum socot, Ei vor fi arderea de tot.
3 Apoi să le vorbești fiilor lui Israel, spunând: «Luați un țap, pentru o jertfă pentru păcat, un vițel și un miel de un an, fără cusur, pentru o ardere-de-tot,
3 Iar israelienilor să le spui să ia un țap care va fi adus ca sacrificiu pentru păcat, un vițel și un miel de un an, fără defect – pentru o ardere integrală.
3 Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Luați un țap pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur pentru arderea-de-tot;
3 Și să vorbești copiilor lui Israel zicând: Luați un țap din capre ca jertfă pentru păcat și un vițel și un miel de câte un an, fără cusur, ca ardere de tot;
Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel.
Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.
În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.
Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.
Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,
Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,
Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”
Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.
Apoi trebuie-njunghiat Țapul care avea menire De jertfă pentru ispășire Adusă-n fața Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Sângele țapului adus Va trebui să fie dus, Dincolo de perdeaua care Este în cort, despărțitoare, Căci face-va apoi, cu el, Ca și cu cel de la vițel. Cu sânge, trebuie stropit Înspre capac și, negreșit, Se va stropi și-n fața lui, Cu sângele vițelului.
De la ai lui Israel fii, Doi țapi, el va lua. Să știi Că țapii vor avea menire De jertfă pentru ispășire. Mai trebuie, de-asemenea, Și un berbece să mai ia, Pe care Eu am să-l socot Să-Mi fie ardere de tot.
A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
Când împlinește așadar, Vremea în care-i curățată – După băiat sau după fată – Să vină-n ușa cortului Și să îi dea, preotului, Un miel de-un an, care-l socot Să fie ardere de tot. Doi pui de porumbel să dea, Sau dacă nu, o turturea. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru ispășire
Mielul pe care-o să-l tăiați, Va fi de parte bărbătească Și-un an trebuie să-mplinească. De-asemeni, trebuie să fie Fără cusur. Să se mai știe Că este voie să aveți, Ori miel, ori ied, precum puteți.
Către Aron, el a vorbit: „Timpul, acuma, s-a-mplinit: Ia un vițel cari, drept menire, E jertfă pentru ispășire. Să iei și un berbec apoi, Ca ardere de tot. Cei doi, Fără cusur, voiesc să fie, Pentru că ei – precum se știe – Puși sunt, în fața Domnului.
Un taur și-un berbec apoi, Va trebui să luați voi. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru mulțumire. Pe ei, trebuie să-i jertfiți, În fața Domnului. Să știți, Să mai aduceți fiecare, Atunci, și darul de mâncare, Cari din făină e luat, Cu untdelemn doar frământat. Pentru că astăzi, vouă, iată, Chiar Dumnezeu vi se arată!”
Moise, apoi, a căutat Țapul care fusese dat Ca jertfă pentru ispășit. Zadarnic: nu l-a mai găsit, Căci ars a fost țapul acel. Văzând că nu-l găsește, el S-a mâniat pe Eliazar Și-asemeni și pe Itamar. Plin de furie, i-a-ntrebat:
Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită.