27 S-a-ntors, cu ele, înapoi Și lui Aron, le-a înmânat Și fiilor. Le-a legănat Întâi și-apoi, le-a dăruit Darul, anume pregătit Și astfel, ei l-au căpătat Ca pe un dar ce-i legănat.
27 Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor săi și le-a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!
Din al său mijloc sunt cei cari Vor fi atunci ai lui mai mari. Cel ce-i va fi stăpânitor Ieși-va din al său popor. Aproape, Eu voiesc a-l ține Și-l fac să vină către Mine. Căci cine, oare, ar putea, De Mine a se-apropia, Din capul lui, plin de-ndrăzneală, Fără de teamă sau sfială?”
Moise, din mâna lor, apoi, A luat darul înapoi, Ca să-l așeze peste jar Și să îl ardă pe altar, De-asupra jertfei dăruită, Ca ardere de tot menită. Aceasta fost-a jertfa care Servit-a pentru închinare – Pentru Aron și fiii lui – Atunci, în slujba Domnului. A fost o jertfă mistuită De foc, fiind bine primită De Dumnezeu, căci I-a făcut, În față-I, un miros plăcut.
Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat.