9 „Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare.
9 „Iată ce să le poruncești lui Aaron și fiilor săi: «Cu privire la legea arderii-de-tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața și în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu.
9 „Îți spun acum ce să poruncești atât lui Aaron cât și fiilor lui: «Cu privire la legea arderii integrale: ea să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața; și astfel, focul de pe altar să ardă continuu.
9 Ceea ce va rămâne din ea să o mănânce Aaròn și fiii lui; s-o mănânce ca pâine nedospită într-un loc sacru; în curtea cortului întâlnirii s-o mănânce!
9 „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi: ‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar.
9 Poruncește lui Aaron și fiilor lui zicând: Aceasta este legea arderii de tot: arderea de tot să fie pe vatra de pe altar toată noaptea până dimineață; și focul altarului să ardă mereu deasupra lui.
De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.
„Când vine ziua de Sabat, Iată ce jertfe-aveți de dat: Întâi trebuie dat doi miei – Fără cusur să fie ei Și-un an să aibă fiecare. Apoi, din a făinii floare, Un dar, urmează, ca să dați. Din efă deci, o să luați Două zecimi, în care voi, Ulei, s-adăugați apoi. Veți mai aduce o măsură Din jertfa pentru băutură.
Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului Și ars de para focului.
Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului, Și ars de para focului.”
Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”