Levitic 4:3 - Biblia în versuri 20143 Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească3 dacă cel ce păcătuiește este preotul care a primit ungerea, aducând astfel vină asupra poporului, va trebui să-I aducă Domnului, pentru păcatul comis, un taur fără cusur din cireada sa, ca jertfă pentru păcat. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20183 dacă acela care păcătuiește este chiar preotul care a fost consacrat prin ungere pentru practicarea acestei slujbe, el va aduce astfel vină peste popor. Atunci trebuie să aducă lui Iahve pentru păcatul comis un vițel din cireada lui. Acesta să fie fără defect. Să îl ofere ca sacrificiu pentru păcat. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 dacă a păcătuit preotul, care a primit ungerea aducând vina asupra poporului, să aducă Domnului, pentru păcatul său pe care l-a săvârșit, un vițel fără cusur ca jertfă pentru păcat! Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea și, prin aceasta, a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19313 Dacă preotul cel uns va păcătui și va aduce vină peste popor, atunci să aducă Domnului pentru păcatul său, cu care a păcătuit, un vițel din cireadă, fără cusur, ca jertfă pentru păcat. Gade chapit la |
Fiii robiei, care – iară – Ajuns-au a se-ntoarce-n țară, Arderi de tot I-au dăruit Lui Dumnezeu. Ei au jertfit Atât berbeci, cât și viței Și șaptezeci și șapte miei. Vițeii care s-au jertfit, La doisprezece s-au vădit, Iar nouăzeci și șase deci, Sun jertfe date din berbeci. Și doisprezece țapi s-au dat, Drept ispășire de păcat, Ca jertfe care se socot A fi drept ardere de tot.
Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,
Din sângele care-a stropit Altarul – când l-ai ocolit – Să iei apoi, să folosești Ca pe Aron să îl stropești. Stropește-i și pe fiii lui. Cu sângele altarului, Și pe veșminte să-i stropești. Astfel, când ai ca să sfârșești, Aron și cu feciorii lui Închinați fi-vor, Domnului. De-asemeni, hainele purtate De ei, atunci, vor fi-nchinate.
Ei au adus șapte viței, Șapte berbeci și șapte miei, Și șapte țapi având menire De jertfe pentru ispășire. Aceste jertfe date sânt, Atât pentru locașul sfânt, Pentru-a lui Iuda seminție, Cât și pentru împărăție. Jertfele-apoi au fost luate – După poruncile lăsate De împărat – și duse-n dar, Pe al lui Dumnezeu altar, De către preoți, căci ei sânt, Ai lui Aron fii, pe pământ.
Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.
Toată suflarea o să vină – Adică are să poftească Doar cei de parte bărbătească, Deci toți acei pe care-i știi Că sunt, ai lui Aron, copii – Și vor mânca din jertfa dată. Această lege, arătată, Voiesc acuma, să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care, o veți ține voi Și toți urmașii voștri-apoi. Ea e o lege privitoare La darurile de mâncare Cari, Domnului, sunt dăruite Și cari, de foc, sunt mistuite. Cine se-atinge, negreșit, De ele, are-a fi sfințit.”
Când va veni ziua în care Capătă iar, drept de intrare În sfântul Meu Locaș – și vine Ca să se-apropie de Mine În curtea înlăuntru-aflată, Urmând ca să-și înceapă-ndată, Slujba-n Locașul sfânt – să știe Precum că trebuie să vie Cu jertfa dată cu menire De jertfă pentru ispășire” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.