23 Preotul să îl prețuiască. În prețul ce-o să-l stabilească, Să prindă anii ce-au să fie Până la cel de veselie. În acea zi, omul, apoi, Va da prețul cerut de voi, Pentru un lucru ce s-a dat A fi Domnului închinat.
23 preotul să calculeze cât trebuie să fie prețul până la Anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi conform evaluării tale, evaluare stabilită pentru un lucru închinat Domnului.
23 preotul să calculeze cât trebuie să fie prețul acestuia până la anul de veselie; iar cel care îl închină, trebuie să îi plătească în aceeași zi prețul conform evaluării tale, ca pentru un lucru închinat lui Iahve.
23 preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
Dacă ogorul închinat Lui Dumnezeu, are-a fi dat Când anul cel de veselie Tocmai s-a dus, are să fie, De către preot, prețuit. Prețul să fie socotit După câți ani au să mai fie Până la cel de veselie. Să scadă-apoi, valoarea lor, Din prețul tău pentru ogor – Din cel pe cari l-ai stabilit Când tu, cu omul, ai vorbit.
El să le-arunce o privire Și-apoi să face prețuire Pe dobitoacele acele, După cum sunt: bune, sau rele. Deci, după prețuirea lui, E prețul dobitocului.
Atunci când întâmpla-se-va Că o să vreie cineva Să-și dea ogorul cumpărat, Pentru ca astfel, închinat – Apoi – să fie Domnului – Dar nu e din moșia lui –