Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Levitic 26:4 - Biblia în versuri 2014

4 Atunci, la vreme, vor veni Ploi ca pământul să rodească Și pomi-n câmp să înflorească, Să vă aducă rod bogat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 atunci vă voi da ploi la vreme, pământul își va da rodul lui, și pomii câmpului își vor da roadele lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 vă voi da ploi care vor cădea la momentul oportun. Astfel, pământul va fi productiv și pomii câmpului își vor produce fructele lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 vă voi da ploaie la timpul potrivit, pământul își va da roadele sale și pomii câmpului vor da fructele lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 vă voi trimite ploi la vreme, pământul își va da roadele și pomii de pe câmp își vor da rodul.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 atunci vă voi da ploile voastre la vremea lor și pământul își va da rodul și pomul câmpului își va da rodul.

Gade chapit la Kopi




Levitic 26:4
31 Referans Kwoze  

Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.


Iată, pământul – negreșit – Dă rod la timpul potrivit. Domnul e cel ce ne veghează Și El ne binecuvântează.


Sporesc roadele pomilor Precum și-ale câmpiilor, Căci nu mai vreau să purtați, iară, Prin lume-a foametei ocară.


Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,


Și fără număr. Pe câmpie, El face, ploaia, ca să vie. El ne dă apă, pe pământ. Toate, prin voia Lui doar, sânt.


Și-apoi, comoara Sa cea bună – Deci cerul – grijă, va avea, Să o deschidă, ca să dea Ploaie la vreme-n a ta țară, Să binecuvinteze, iară, Lucrul pe care l-ai făcut. La multe neamuri, cu-mprumut, Tu o să dai, dar n-ai să iei Nimic, de la oameni-acei.


În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.


Eu, binecuvântarea Mea, Am să vi-o dau, și veți avea, În anul șase – negreșit – Pe câmpuri, rodul întreit.


Măcar că Domnul, niciodat’, La drept vorbind, nu S-a lăsat Fără să facă mărturie: V-a făcut bine, cum se știe, Că a dat ploaie, după care V-a dat și vremuri roditoare, Și hrană – din belșug – v-a dat, Și bucurie v-a turnat, În inimi, de vi le-a umplut.”


Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.


Domnul o să ne fericească Și-al nost’ pământ o să rodească.


O ploaie-ai dat Tu, peste noi Și-astfel ai întărit apoi, Ceea ce Ți se arăta A fi drept moștenirea Ta Care, atunci, era vădită Că de puteri este sleită.


Să-nchidă cerul, vor putea, Iar ploaia nu va mai cădea, În zilele lucrării lor. Ei au, asupra apelor, Puteri, putând ca să le facă, În sânge, ca să se prefacă. De câte ori au să dorească, Pământul, pot ca să-l lovească, Cu orișice nenorocire,


Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.


Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”


Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”


Din locul Său înalt, mereu, Munții îi udă Dumnezeu, Iar de al Lui rod minunat Pământul este săturat.


În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Țara, la vremea rodului, Vă dă roadele câmpului. Din ele, voi o să mâncați, Mereu, ca să vă săturați; Iar spaime, nu veți mai avea, Când o să locuiți în ea.


De ascultați necontenit De ceea ce v-am poruncit, Dacă o să-L iubiți mereu Și-o să-L slujiți pe Dumnezeu, Din toată inima apoi – Din suflet – Domnul, pentru voi,


Domnul e cel cari, ne-ncetat, Pe noi, ne-a binecuvântat Și teamă are-acest pământ, De Dumnezeul nostru Sfânt.


Iată, dreptatea Domnului Pășește înaintea Lui Și-apoi de pasul Lui se ține, Pentru că pe-a Sa urmă vine.


Fiare din câmp, nu vă speriați, Ci voi – acum – vă bucurați, Căci iar, izlazul din pustie Plin de verdeață o să fie. Pomii – iar – roadă o să dea, Smochinul de-asemenea Și-apoi și vița cea de vie Plină de rod are să fie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite