Levitic 26:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Vi se va risipi puterea fără rost: pământul vostru nu-și va mai da rodul și pomii din țară nu-și vor mai da roadele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Vi se va consuma energia fără niciun rezultat. Pământul vostru nu va mai produce recoltele agricole, iar pomii din țară nu își vor mai oferi fructele (ca altădată).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Puterea voastră se va consuma fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele și pomii țării nu-și vor da fructele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-și va da roadele și pomii de pe pământ nu-și vor da rodul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și tăria voastră se va cheltui în zadar și pământul vostru nu‐și va da venitul și pomii pământului nu‐și vor da rodul.

Levitic 26:20 Referans Kwoze

Isaia 49:4

Eu Mă gândeam, necontenit: „Iată, degeaba am muncit. E în zadar. Neîndoios, M-am istovit fără folos.” La Domnul este dreptul Meu. Răsplata Mi-e la Dumnezeu.

Psalmi 127:1

Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.

Deuteronom 11:17

Că de cumva, așa veți face, Nu mai aveți parte de pace, Căci peste voi are să vie – Atunci – a Domnului mânie. Cerul va fi închis apoi, Și nu au să mai cadă ploi. Roade, din câmp, nu mai primiți Și-astfel, curând, o să pieriți Cu toți, din acea țară bună, În care Domnu-acum v-adună.”

Habacuc 2:13

Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.

Levitic 26:4

Atunci, la vreme, vor veni Ploi ca pământul să rodească Și pomi-n câmp să înflorească, Să vă aducă rod bogat.

Galateni 4:11

Mă tem să nu mă fi trezit Că, pentru voi, m-am ostenit Zadarnic, fără vreun folos.

1 Corinteni 3:6

Astfel, eu am însămânțat, Apoi, Apolo a udat, Iar Domnu-i Cel care-a făcut, Sămânța-n urmă, de-a crescut.

Hagai 2:16

La o grămadă, ei știau Că douăzeci măsuri aveau; Dar când au fost la numărat Zece grămezi doar s-au aflat. La teasc, apoi, când se duceau Și cincizeci de măsuri puneau, Cu toți văzut-au – la sfârșit – Cum că în teasc nu s-au găsit Măsurile cele cincizeci Care s-au pus, ci douăzeci.

Isaia 17:11

Cu gard, ți i-ai împrejmuit Și încurând tu i-ai văzut Precum că flori ei au făcut. Însă culesul rodului Fugit-a, iar în locul lui, Durerea fără leac se-arată Căci veselia-i alungată.

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Iov 31:40

Atunci în loc de grâu, vreau spini Să crească pe acea țarină, Și-n loc de orz, crească neghină! V-am spus tot ceea ce-am avut!” – A mai zis Iov, și a tăcut.

Deuteronom 28:42

Omizi doar se vor înfrupta, Din pomii tăi, din roada ta, Ieșită din al tău ogor.

Deuteronom 28:18

Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău de-asemenea, Apoi rodul ogoarelor, Al turmei și-al cirezilor – Indiferent dacă e miel, Indiferent dacă-i vițel – Nu vor fi binecuvântate, De Dumnezeu, ci blestemate.

Deuteronom 32:22

Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Ieremia 12:13

„Pe câmpuri, grâu au semănat, Dar numai spini au secerat. S-au ostenit – neîndoios – Dar n-au avut nici un folos.” „Mare rușine să vă fie, De ce-ați cules, după mânie – După mânia Domnului!”

Geneza 4:12

Pământul, când ai să-l muncești, Zadarnic ai să te-ostenești. Degeaba ai să ari tu, glia, Căci nu-ți va da ea, bogăția, Iar munca ta pieri-va-n vânt! Pribeag vei fi pe-acest pământ!”

1 Regi 18:2

Ilie-n grabă a plecat Și pe Ahab l-a căutat, Căci marea era foametea Ce bântuia Samaria.

Osea 2:11

În vremea ce o să urmeze, Voi face ca să înceteze, Cu totul, a ei bucurie. Nici sărbători n-au să mai fie. Lunile noi vor fi luate, Cu praznice și cu Sabate.