Levitic 26:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Atunci voi frânge, negreșit, Mândria voastră – căci văd bine – Că, din putere, ea vă vine. Eu am să fac a fi, de fier, De-asupra voastră-albastrul cer, Iar sub picior – de bună seamă – Pământul fi-va de aramă.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁹ Voi zdrobi mândria puterii voastre și vă voi face cerul ca fierul, iar pământul ca bronzul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Voi distruge forța voastră de care erați mândri. Vă voi face cerul ca fierul și pământul ca bronzul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Voi frânge mândria puterii voastre, voi face să fie cerul vostru de fier și pământul vostru de bronz.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier și pământul, de aramă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și voi sfărâma mândria puterii voastre și voi face cerurile voastre ca fierul și pământul vostru ca arama.

Levitic 26:19 Referans Kwoze

Deuteronom 28:23

Deasupra ta – de bună seamă – Cerul va fi ca de aramă; Pământul tău – a ta moșie – Ca fierul, va avea să fie.

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

Luca 4:25

Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el –

Țefania 3:11

Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Езекиел 30:6

Domnul a zis: „Cei ce vădesc Egiptul că îl sprijinesc, Cădea-vor, căci a lui tărie – Ce îl umpluse de mândrie – Are ca să se prăbușească. De la Migdol, o să pornească Pân’ la Siena, sabia Și vor cădea loviți de ea. Va fi după Cuvântul meu, Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu.”

Ieremia 13:9

„Așa vorbește Dumnezeu: „Astfel voi nimici și Eu, Mândria cea nespus de mare – Mândria făr-asemănare – Ce e-n Ierusalim aflată, Precum și-n Iuda, totodată.

Isaia 25:11

Din mijlocul băltoacelor, Își va întinde, rugător, Mâinile lui, ca să se scoată, Asemeni celui cari înoată; Dar Domnu-i spulberă mândria Și-i nimicește dibăcia.

1 Samuel 4:11

Chivotul Domnului – apoi – A fost luat. Fiii cei doi, Pe cari Eli i-a zămislit – Hofni și Fineas – au murit.

Езекиел 7:24

Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.

Isaia 26:5

Pe cei cari pe-nălțimi au stat I-a risipit și-a răsturnat – Apoi – cetatea cea-ngâmfată. Jos, la pământ, a fost culcată Și tăvălită în țărână, De-a Domnului temută mână.

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

1 Samuel 4:3

Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”

1 Regi 8:35

Atunci când întâmpla-se-va Și ceru-nchis va fi, cumva – Căci tot poporul, negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând, Mărire Numelui Tău dând, Și dacă-apoi, poporul Tău Se va abate de la rău,

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Ieremia 3:3

Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Deuteronom 11:17

Că de cumva, așa veți face, Nu mai aveți parte de pace, Căci peste voi are să vie – Atunci – a Domnului mânie. Cerul va fi închis apoi, Și nu au să mai cadă ploi. Roade, din câmp, nu mai primiți Și-astfel, curând, o să pieriți Cu toți, din acea țară bună, În care Domnu-acum v-adună.”

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.