Levitic 24:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Să pui tămâie curată pe fiecare șir, iar aceasta să fie lângă pâine o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Să pui tămâie curată pe fiecare rând, pentru ca aceasta să poată fi pe pâine ca o amintire și ca un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Peste fiecare șir să pui tămâie curată și să fie pâine a aducerii aminte, jertfă prin foc pentru Domnul!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și să pui tămâie curată peste fiecare rând și să fie pe pâine ca amintire, o jertfă arsă cu foc Domnului.

Levitic 24:7 Referans Kwoze

Levitic 2:2

Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Evrei 7:25

De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.

Efeseni 1:6

Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,

Fapte 10:31

Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.

Fapte 10:4

„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.

Ioan 6:51

De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”

Ioan 6:35

Întotdeauna”, iar Iisus, Rotind privirile, le-a spus: „Pâine a vieții, Eu sunt! Eu Venit-am, de la Dumnezeu! Adevărat vă spun, căci cine Dorește a veni la Mine – Și va voi să Mă găsească – În veci, n-o să mai flămânzească. Celui ce crede – să se știe! – Sete, nicicând, n-o să-i mai fie.

Exodul 17:14

Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”

Exodul 13:9

Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.

Exodul 12:14

Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.

Geneza 9:16

Va sta deci curcubeu-n nor, Iar Eu îl văd, și nu omor Făpturile de pe pământ, Căci Mi-amintesc de legământ.

Exodul 28:12

Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.

Levitic 2:9

Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Isaia 43:23

Jertfe, din oi, n-a adus el. Arderi de tot n-am căpătat, Cu care cinste să-Mi fi dat. Dar Iacove, Eu – negreșit – Pe tine nu te-am chinuit Cu darurile-acelea care Se dovedeau pentru mâncare, Daruri pe care trebuia Să le aduci în fața Mea. Cu jertfe de tămâie-apoi, Eu nu v-am chinuit pe voi.

Levitic 2:1

„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.