Levitic 23:40 - Biblia în versuri 2014

⁴⁰ În prima zi, o să plecați Pe câmp ca, fructe, să luați Apoi, din pomii cei frumoși, Iar din copacii cei stufoși, Să rupeți crengi. Nu uitați nici De ramurile de finici, Și nici de ramurile care Sunt de la sălcii plângătoare, Pe malul râului aflate. Când toate fi-vor adunate, Veniți ca să vă bucurați Și-n fața Domnului să stați O săptămână încheiată.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴⁰ În prima zi să luați fructe din pomii cei grandioși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de râu. Să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de șapte zile.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁰ În prima zi, să luați fructe din pomii frumoși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de la marginea râului. Să vă bucurați șapte zile înaintea Dumnezeului vostru numit Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁰ În prima zi, să luați fructe din pomii cei frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru timp de șapte zile.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁰ În ziua întâi să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁰ Și în ziua întâi să vă luați rod dintr‐un pom frumos, ramuri de finic și crăci de copaci tufoși și sălcii de pârâu și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile.

Levitic 23:40 Referans Kwoze

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.

Filipeni 4:4

În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!

Romani 5:11

Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”

Ioan 16:22

La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.

Ioan 12:13

A luat ramuri de finic Și-a alergat – mare și mic, Tânăr, bătrân – vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” – Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, Să fie binecuvântat!”

Matei 21:8

Norodul L-a întâmpinat Și mulți sunt cei care-au făcut, Din a lor haine, așternut În calea Lui. Alții tăiau Ramuri, și-apoi le presărau Pe drum, în fața Lui Iisus.

Isaia 35:10

Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!

1 Petru 1:8

Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,

Filipeni 3:3

Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.

Isaia 66:10

„Hai, bucurați-vă apoi, Cu-al Meu Ierusalim, și voi Aceia care arătați Cum că iubire îi purtați. Cei ce l-ați plâns, acum veniți Și bucuria o-mpărțiți

Psalmi 92:12

Ca și finicul înverzit, Este un om neprihănit, Crescând precum cedrul pe care Țara Libanului îl are.

Levitic 23:39

Când luna-a șaptea va să vie, A cincisprezecea zi, să fie – Din nou – o sărbătoare mare, Pentru că este timpu-n care Se strânge rodul, din câmpie. Aceasta trebuie să ție O săptămână încheiată. Deci sărbătoarea, închinată Are să-I fie Domnului, Și o veți ține-n cinstea Lui. Ziua întâi e de odihnă; A opta e tot pentru tihnă.

Levitic 23:41

În fiecare an, o dată, Veți ține voi, astă serbare, În fața Domnului. Ea are, O lege-n urmă, să vă fie, De-acum și până-n veșnicie; Ea este dată, pentru voi, Și pentru-ai voști’ urmași apoi. În luna-a șaptea, voi să știți Ca, tot mereu, s-o prăznuiți.

Deuteronom 12:7

Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.

Psalmi 137:2

Harfele noastre au tăcut Și-n sălciile din ținut Fost-au, cu toate, atârnate, Lăsându-le a sta uitate.

Isaia 44:4

Cum e verdeața din câmpie, Căci răsări-vor dintr-odată, Așa cum iarba se arată, Pe un pământ bine udat, Cari între ape e aflat.

Deuteronom 12:12

Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.