Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Levitic 23:34 - Biblia în versuri 2014

34 „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „A cincisprezecea zi, când vine – Din luna-a șaptea – se va ține, Din nou, o sărbătoare mare, În cinstea Domnului, și care „A corturilor”, e chemată. O săptămână încheiată, Această sărbătoare ține.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

34 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 „Spune-le israelienilor: «În a cincisprezecea zi a acestei luni care este a șaptea, să celebrați șapte zile sărbătoarea Corturilor în cinstea lui Iahve.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 „Spune-le fiilor lui Israél: «În ziua a cincisprezecea a acestei a șaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de șapte zile.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Vorbește copiilor lui Israel zicând: În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia a șaptea este sărbătoarea colibelor pentru Domnul șapte zile.

Gade chapit la Kopi




Levitic 23:34
20 Referans Kwoze  

Era în prag de sărbătoare, Căci praznicul Iudeilor – Sau praznicul Corturilor –


În cartea Legii au găsit Că Dumnezeu a poruncit, Prin Moise, fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, În corturi doar, să locuiască, Atunci când au să prăznuiască Acele sărbători cerute A șaptea lună-a fi ținute.


A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.


„A cincisprezecea zi apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Va-ncepe-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, Și nimenea nu va putea Lucru de slugă-a face-n ea; Iar sărbătoarea, să se știe Că șapte zile o să ție, Pentru cinstirea Domnului.


A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.


În felu-acesta, a venit În locul cari, făgăduit, I-a fost, și-apoi, s-a așezat, În corturi. Ca și el a stat Isac și Iacov cari, astfel, Erau moștenitori cu el, Întru acea făgăduință Ce se făcuse prin credință.


Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


O săptămână încheiată, În Israel, suflarea toată, În corturi, o să locuiască.


Acest fapt o să le-amintească Urmașilor lui Israel, Ce am făcut Eu, pentru el. Așa, cu toții au să știe Cum scos a fost el, din robie – Din al Egiptului ținut – Și cum, în corturi, a șezut, În acea vreme. Dumnezeu, Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


Moise, cuvântul, a luat, Și-apoi, poruncă, le-a lăsat: „Mereu, la șapte ani odată – Când al iertării an se-arată – Tocmai atunci în vremea-n care A corturilor sărbătoare Va trebui s-o prăznuiți,


În fața împăratului, Ei au venit în luna care A șaptea e la numărare În timpul anului aflată Și, Etanim, este chemată. În vremea ‘ceea, se vădea Că praznicul se potrivea.


Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.


A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.


A cinșpea zi de sărbătoare Din cea de-a șaptea lună, are, Aceeași jertfă, să dea el, O săptămână. În ăst fel, Va da jertfele cu menire De jertfe pentru ispășire, Jertfele care se socot A fi drept ardere de tot, Precum și-aceleași jertfe care Vor fi drept daruri de mâncare. Pe lângă-acestea, va fi dat Darul din untdelemn luat.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite