23 Să nu trăiască ăst popor, Asemenea neamurilor Pe care le voi izgoni, Din fața lui, când va veni Să stea, în țara ce-i e dată. Să nu urmeze, niciodată, A neamurilor obiceie. Poporul Meu să nu se ieie După acestea, căci ce fac Ele, acum, nu-Mi e pe plac; Și toate câte le-am văzut La ele, scârbă Mi-au făcut.
23 Să nu copiați obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga din fața voastră; pentru că ele au făcut toate aceste lucruri care Îmi produc un mare dezgust.
Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.
Păziți dar, ce v-am poruncit Și nu luați vreun obicei, Urât de Mine, de la cei Care, aici, au locuit, ‘Nainte de a fi venit, În astă țară, voi să stați. Păziți-vă! Nu vă spurcați, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
Nu faceți ceea ce-ați văzut Că, în Egipt, a fost făcut, În vremea-n care-ați locuit Acolo. Nu e-ngăduit, De-asemenea, să faceți voi Ceea ce veți vedea apoi, Că fac cei care locuiesc, În țara ce vi-o dăruiesc – În Canaanul către care, Eu vă conduc. Deci, grijă mare Va trebui să arătați Ca, de la ei, să nu luați Vreun obicei. Atenți să fiți:
Căci toate-aceste spurcăciuni Și toate-aceste urâciuni, Cei cari aici au locuit, ‘Nainte-vă, le-au săvârșit Și-au pângărit această țară. De-aceea, îi voi da afară.
Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.